Stare de fapt

Margini de gând adesea mă mută acid spre o indiferență uneori apatică las pe alții în tăcerea lor să mă judece tacit să-mi lase semne de trecere pe carnea metamorfozelor mele meditative. uneori mi-e frică să nu fiu eu însumi alterat de propriile-mi decăderi mai mult sau mai puțin non-conformiste în fond ascensiuni și prăbușiri trăim în fiecare moment mai uităm să le sesizăm doar ne amintesc alții cautându-ne frenetic prin ceața necunoștinței. alteori caut un cer albastru aquamarin, tomnatic. încerc să vizualizez acolo nimicul din mine nu apare întotdeauna mă lasa necopt în dorințe simple monocrome, aplatizate și perpendiculare pe visele mele adeseori incomensurabile. și câteodată încerc să mă detașez de lutul de pe vârful degetelor care mă împiedică să zbor acolo unde sunt sau nu sunt, am fost sau voi fi cert e că azi totul e și nu e, poate doar un concept de stază morbidă a îngerilor decăzuți din mine. sau din tine sau din noi… hibrizii etern neînțeleși sau incompleți, păcat, niciodată heruvimizabili.