Poezie
Îndoială
la ceas de seară
1 min lectură·
Mediu
Cred.
Da, Doamne, cred
Cred în lucruri și fapte care se schimbă
în oameni și dragoste dimineața fără perdea
cred foarte mult în portmoneu și nu doar
când e gol și omul se simte frustrat
și naiba știe de ce nu purtăm și noi blană
ca toate animalele cu care ne asemănăm
probabil că o meritam și noi cândva cumva
Mai cred în cafeaua de dimineață
neagră, cu două cuburi și lapte
și croisantul făcut de mama
ce uneori se scaldă în cană
cred totuși și că vreau prea multe
și mi-e ciudă că nu le pot avea
pe toate într-o zi de 1 Mai poate
cândva și cerul va crede că
nu pe vecie va fi albastru
Da, mai cred încă în noi
când ne iubim fără întrebări
și uităm să stingem lumina
de pe pereții reci ce ne privesc
prea mult am zăbovit cu ei.
Și cu toate astea cred că nu știu
de fapt ce să mai cred.
023063
0
mi-o plăcut ideea acestui poem și (uneori) expunerea sa vizual-expresivă, atunci când „uităm să stingem lumina / de pe pereții reci ce ne privesc / prea mult am zăbovit cu ei”.
Frumos.
Cu stimă, Cornel Ștefan Ghica