Poezie
Coroziune
1 min lectură·
Mediu
S-au înecat durerile pe capetele banului
ultimul și singurul, biletul mă așteaptă
cine altcineva.
Și m-aș duce și-aș duce departe
cu mine din mine pe tine pe mine
din tine din noi pe noi amandoi
să rupem lanțurile ruginite
ce ne macină cărnurile minții
zi de zi gustăm obscenitatea
procreată de alții pentru noi
urlăm, exuberăm, divagăm, închistăm,
arme și clipe, simțiri și avize
ridiculizează-te până la sânge
apoi ridică-te și strigă!
OMG! I`m never a whole
i`m never complete
i`m just a sinner
rebel fără cauză ne curge
prin venele mele
și evident ale tale.
Minte-te, distruge-te, sinucide-te cu flori,
autoflagelează-ți privirile
doar e dreptul tău scris în frunte
de zeii care te-au născut între coapsele
istoriei pe care nu o vei altera vreodată
și-n cărțile pe care ți-ai ros coatele
te arunc în genunchi să-ți ceri scuze
pentru că nu ai putut mai mult.
Sau te pot lăsa să renaști...
Oare se vede trenul plecând
din gara lui nicaieri via nonsens?
013423
0
poate e totusi prea greu de inteles.
pregatita.
L.