Mihai Meșter

Doi străini...deobicei nu cred că se salută, decât poate dacă narcoleptica sufleteasca îi scoate din normal. Iar mai ales, oamenii care sunt capabili să ascundă sub mânuși certe amintiri poate nu o fac aiurea, poate vor să le păstreze, să rămână calde, vii, cateodata amintirea e tot ce ne mai ramâne din acest mare tumult de întâmplări, împrejurări și cazne mai mult sau mai putin placute, generic numit VIAȚÃ. Și în fond, amintirile rămân poză, the final big picture laid in ballance for our consideration și asta e în mare parte produsul final care ne reprezintă.
Dau o steluță personală, virtuală, * , având în față un text pe care totuși simt că se impune la citire.
Din și cu prietenie,
Mihai.

Da, sincer am observat și eu ca nu prea merge, oarecum încercam o întarire a afirmatiei, cam nereusită, încă mă gândesc la un vers înlocuitor. Te mai astept,
Din și cu prietenie,
MM.

Am senzația că totuși au și gările rolul lor altfel nu ne-am mai conștientiza existența, nu am mai ajunge pe lângă tei și oricum, totul e o ruină, mai devreme, mai tărziu. Un poem superb aș zice, extrem de...vizual.Îndeamnă la imaginație chiar și dupa ce îl citești de mai multe ori. Multe...trenuri și linii în ultima vreme, multă călătorie per ansamblu. Mai trec, din și cu prietenie,
MM.

Fiecare poate înțelege în modul lui și fiecare text are cel puțin doua trei înțelesuri, depinde de cititor, dacă luăm totul ad-literam nu mai are nici un farmec. Vroiam o continuare la ceva scris mai demult, nu știu încă dacă mi-a și ieșit.Mesc` de trecere.
Din și cu prietenie,
Mihai.

L-am lasat neinchegat pe alocuri, nici eu nu stiu exact de ce, dar simt ca mai cere ceva, ai mare dreptate. It\'s a work in progress, dar am simtit nevoia sa postez. Si-acum stiu ce e de facut, `mesc tare fain.
Te mai astept,
Din si cu prietenie,
Mihai.

Și nu cumva puzzle-urile create de noi reprezintă într-un fel tocmai esența noastră, originalitatea? What we really are? Poate, doar poate, un mod de a ne feri sau contrasta de turmă? Mă refer strict în cazul în care noi îi suntem creatorii. Oricum, sfatul meu e să recitești bine unele pasaje, în cazul în care contează pentru tine realmente să înțelegi ce am vrut sa zic. Mi-e teamă să nu-mi dai totuși cândva dreptate. Încă ceva, dacă tu crezi că totuși noi suntem cei care ne jucăm de-a Dumnezeu, atunci de ce nu e o lume mai bună sau măcar mai simplă în jur? Nu suntem și nu o să fim niciodata noi aceia care ne jucăm...
Mergem oricum înainte, altă soluție nu există.
(P.S. Poate că am scris-o strict într-un moment mai delicat...)

Din unghiul din care privesc eu, uneori fiecare clipă devine un gol, o durere, am putea spune urma unui glonte. Iar unele răni nu se închid niciodată, asemeni...știi tu ce vroiam de fapt să zic. Poate exprimarea nu e totuși cea potrivită dar am perceput+o ca pe una sugestivă.
Mulțumesc de trecere.
Din și cu prietenie,
Mihai.

Sunt conștient într-o oarecare măsură de imperfecțiuni și apreciez sincer atenționările, aprecierea, voi mai reveni pe text. Restul, ciudat, e tocmai prima dată când mă \"leg\" de cei de sus. Trebuie să recunosc faptul că e o răfuială personală și sper temporară, nu intenționez să fie modus vivendi. Dar ai dreptate... :)
Din și cu prietenie,
Mihai.

Onorat realmente de primul tău comentariu aici, mai ales pe un text al meu, semn că mai am cititori, primul aspect care-mi vine în minte în primul rând e un călduros bun venit între noi, devoratori de cuvinte. În al doilea rând, vreau să-ți spun că am scris acest text din dorința de a testa ceva nou, o abordare mai aparte, rulam niște jocuri de cuvinte pe o temă/titlu deși foarte discutate, pe atât de actuale și cumva...on a daily basis, mai comun. Sper că am și reușit. Și da, înțeleg perfect ce spuneai mai sus, pentru că într-un fel, asta a fost si tendința mea. Cuvintele nu au intotdeauna un efect direct, exista și partea indirectă, de multe ori mai atrăgatoare. Iar imaginile, se crează de la sine, depinde de ochiul care privește. Fiecare înțelege in raport cu universul lui...
Toate ca o aducere-aminte că toate au cumva o finalitate, depinde doar cât de acidă.
Din și cu prietenie,
Mihai.

Declar o stare de mulțumire veritabilă la vederea comentariilor voastre, dar prefer să diversific puțin, câteva cuvinte express pentru fiecare:

Lala,
Tu știi bine cum e cu trăirile și mai ales cu regăsirile, this is why we\'re humans, this is why we feel, live and acknowledge our existence. Și nu suntem prea diferiți să știi. Poate din contră. Cât despre finaluri, hehe, nu ai să găsești două la fel. Te invit la recitire. Eu știu de ce e așa cum e, da, poate puțin grăbit. Dacă vrei neapărat, ai să înțelegi. Viața în sine e o fugă spre o certă finalitate. Poate pentru unii, o grabă.(P.S. Observ că n-ai mai comentat pe nimeni de mult, deci am s-o iau ca pe un compliment) Din și cu prietenie, Mihai. (Michel? :) As you wish.)

Victor,
Cred că ai dreptate. E o provocare de care sincer voi încerca să țin cont. Dar lansez contraprovocarea de a mă critica indiferent ce va ieși din ideea asta în viitor. M-aș bucura dacă ai veni și cu eventuale sugestii mai clare asupra modului în care ai vizualizat sau perceput acest vers, ca să pot fi la înălțimea așteptărilor tale. Din și cu prietenie, Mihai.

Petrache,
Mi-ar plăcea cândva, la o altă plecare din paginile mele, să poți spune \"Veni, vidi, vici\". Deocamdată poate nu e așa simplu. Am multe de învățat încă, mai ales despre mine și modurile în care pot exprima realitatea și gândurile mele cât mai elocvent. Deocamdată las locul unui natural necizelat, brut. Cum spuneam și în biografia mea, încerc. Nu sunt însă prea sigur că am să și reușesc, datorită faptului că am o țintă incertă. Anyway, trecerea ta pe aici o resimt ca pe o onoare. Din și cu prietenie, Mihai.

Well, eu chiar ascult Ada Milea, mi-ar fi rusine sa nu, e bistriteanca de-a mea :)
cat despre ceea ce scriu, eh, incerc si eu. Multumesc pentru ganduri si pentru compliment, l-am receptat ca atare. Dar nu ma pot pronunta daca muzica ei are sau nu o reala influenta asupra mea. Scriu manat de impulsuri momentane si de diverse trairi sau perceptii in raport cu anumite momente. Mai ales cand e vorba de textele din categoria \"Personale\".
Din si cu prietenie,
Mihai.

Știi, uneori totul devine in jur atât de confuz și chiar dacă ne zbatem să demonstrăm contrariul și propria stabilitate, nu reușim defel. Ajungem, de fapt. să ne legăm de acele aspecte și lucruri simple, firești, naturale, \"the small things\", ca de existența în sine, deși de cele mai multe ori le uităm.
Stabilitatea apare zic eu atunci când totuși, mai credem în ceva, chiar și cu îndoielile de rigoare. Din cauza asta, până și îndoiala trebuie pusă la îndoială somehow.
Ma bucur enorm de rezonanță, să știi și te mai aștept.
Cu aceeași stimă și prietenie,
Mihai.

Cândva și tandrețea, god forbid, cred că se va face la nivel virtual. E o lume nouă, te adaptezi sau rămâi un conservator. Eu cred ca voi ramane la ultima variantă. Totuși, e și ceva benefic aici, mașina a redus distanțele considerabil. Și prețul lor. Iar pentru unii, e o lume nouă, mai corectă, mai simplă, în care nimeni nu-i supără decăt dacă vor să fie supărați. E totuși sâcâitor parcă faptul că s-a ajuns până aici. Numai sufletul n-or să-l poată virtualiza.
Per ansamblu, plăcut, cu mici repetiții parcă la început și cred că mai e nevoie de un mic retuș. Dar asta e numai părerea mea.
Cu și din prietenie,
Mihai.

Fără aceste măini simple? probabil nu ar exista nici ușa apartamentului, nici sufrageria, nici treptele, nici colțurile de stradă, nici statui sau morminte. Și mai ales, nici slove. Ar ramâne doar...singurătatea camerei, întunericul, dimineața și gerul, pustiul și răsuflarea care eu o văd pe o mână de oase.

Asemeni olarului, ai insuflat un cadru cizelat și bine gândit cu sufletul. De mult n-a mai trecut în asemenea mod prin mine vreun text. Mulțumesc.
Mai trec, atmosfera e agonizantă...
Cu și din prietenie,
Mihai.

Poate greșesc, dar credeam că deobicei pe urme se merge și nu stiu ce să cred...o fi de bine...o fi de rău, totuși ceva rămâne, e acel \"decât deloc, decât nimic\". E ori un testament ori un imbold spre căutare.
Forma generala mai cere parcă puțină modelare.Totuși, cred că ai multe de spus, dă drumul puțin mai tare la robinetul cuvintelor.
Mai trec...
Din si cu prietenie,
Mihai.

Se pare că ai găsit un raspuns, numai că despre alaltăieri nu am zis nimic :) iar eu niciodată nu o să mă dezic de ceea ce scriu. Poate poimâine mă va ajuta să o fac, dar să mă dezic de acele trăiri care se tot repetă, poate din cauză că la mine timpul nu are o relevanță concretă și totul se scurge fluid, poate nealterabil.În general voi ști ce se întâmplă mâine, despre poimâine nu mai pot adăuga nimic, doar că aș fi vrut să sugereze ideea de schimbare. Că m-aș detașa de multe e drept...who knows..time will tell.Dacă nu, rămân la tăcerile și clipele mele...cum bine ai sesizat.E și asta o viață.
Poate data viitoare tăcerile se vor fi transformat în vorbe mai optimiste.
Din și cu prietenie,
Mihai.

Cred ca e doar o senzatie, eu am intrebat, tu ai raspuns. Simple as that. I`ve got my answers. Thank you :)
Mihai.
[care nu chiar intotdeauna pricepe tot, dar incearca]

Stii, unii zic ca el nu exista. Nu incerc acum sa vin cu o parere, subiectul in sine fiind unul extrem de delicat.Poate sta chiar la baza fundamentala a existentei.Depinde cum privim.Sinele il percepe,si inca cum:)Totusi, sesizez aici niste contraste, si poate niste reprosuri mai mult sau mai putin mascate.Nu spun la adresa cui, fiindca eu s`ar putea chiar sa existe sau sa fie doar rod imaginativ. Interesant totusi, incercarea de a`l lega de familie,ma rog,sa fie omul perfect legat de ideea de familie sau de absenta ei? \"ai de toate\", mai putin stabilitate si protectivitate.Spune`mi macar, crezi in el?
Ca eu il percep ca pe un mic axis(nu mundi, doar axis)
In rest, imaginile vorbesc de la sine.
Revin...cu permisiunea ta.
Din si cu prietenie,
Mihai.

Bine spus vai de noi, but you may never know. Fiecare om practic e o usa, iar tu stii binenteles asta. Conteaza doar ce gasesti in spatele ei. Trist e ca de cele mai multe ori gasim acelasi frig, doar ca sub alte fete.Ma bucur ca a simtit si altcineva frigul din noi, poate chiar si din mine. Ai grija doar,ai spus ca ti`a mers la inima...depinde cum il primesti. Poate provoca mai mult frig sau s-ar putea topi. Tu decizi.Si da...usile nu mai conteaza...decat in clipa in care se deschid si se emana.Sau daca are scartait sau nu...
Don`t be part of the inner ice age...
Din si cu prietenie,
te astept sa revii.
Mihai.

Credeam ca lumea mea intoarsa pe dos va trece nesesizata. Observ ca m-am inselat.Uneori si zi de zi sa stii ca avem nevoie de cate un mic testament, poate chiar unul spre sine, pe leaganul lui \"Memento mori\", impotriva caruia putem gasi arme, tocmai pe noi insine, alcoolizandu-ne cu viata.Iar gloantele...speranta si sufletul lasat pe hartie uneori. Cat despre texte, tocmai asta e...caut gloante si momente in care sa trag cu ceea ce am mai bun in mine.
Onorat inca o data de prezenta ta,
din si cu prietenie,
Multumesc.
Mihai.