Poezie
mâini simple
1 min lectură·
Mediu
ne întrebam
ce să facem astăzi când deodată e seară
din sufragerie lipsesc musafirii
ușa apartamentului ne scuipă grăbită spre întuneric
ai grijă la treptele de sus sunt mai alunecoase
decât sudoarea pe care dimineața ne-o furăm unul altuia
pe spatele tău scrie **** dar numele tău e puțin altfel
același cu care gerul s-a obișnuit de iarna trecută
în sus sau în jos întrebi
direcția albastră ar fi cea mai indicată sugerez
aș vrea să fie apă la fiecare colț de stradă oftezi
s-ar topi de necaz ripostez pe loc
piciorul tău stâng e puțin adus spre înainte
împreunăm umbre sub luminător
luna atârnă deasupra capetelor noastre
e mare și grea
adulmecând vârfuri de brazi
(...)
râzând, o veche statuie adoarme
și parcul e dintr-o dată mai pustiu
între un mormânt și altul
ne mai unește o răsuflare
ne mai desparte o mână de oase
simple
2008.01.27
012908
0
Asemeni olarului, ai insuflat un cadru cizelat și bine gândit cu sufletul. De mult n-a mai trecut în asemenea mod prin mine vreun text. Mulțumesc.
Mai trec, atmosfera e agonizantă...
Cu și din prietenie,
Mihai.