experiment
îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer
OMOlaru Mihaelamintea mea
un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară
OMOlaru Mihaelamâini simple
ne întrebam ce să facem astăzi când deodată e seară din sufragerie lipsesc musafirii ușa apartamentului ne scuipă grăbită spre întuneric ai grijă la treptele de sus sunt mai alunecoase decât
OMOlaru Mihaelafrumusețea unei felii de pâine
e dimineață. din nou. dar de fapt a mai fost vreodată dimineață sau prea multele zile de ieri le-am inventat, din plictis mă încalț cu o șosetă plină de găuri (e ironie sau soare
OMOlaru Mihaela