Să treacă

Am senzația că totuși au și gările rolul lor altfel nu ne-am mai conștientiza existența, nu am mai ajunge pe lângă tei și oricum, totul e o ruină, mai devreme, mai tărziu. Un poem superb aș zice, extrem de...vizual.Îndeamnă la imaginație chiar și dupa ce îl citești de mai multe ori. Multe...trenuri și linii în ultima vreme, multă călătorie per ansamblu. Mai trec, din și cu prietenie,
MM.

mă bucură trecerea ta pe aici. E un poem anticipativ, așa va fi viitorul, sau așa ni-l imaginăm. Nu vor mai fi noduri de cale ferată, trecerea se va face instantaneu dintr-un tren în altul. Și noi, bătrînii, ne vom aminti pînă la disperare. Mersi de semn :)

din răspunsul dumneavoastră referirea la reportajiul pe care l-am vazut acum ceva zile cu trenurile fără gară ale viitorului, drumurile lungi care se vor avea loc fără istoricele opriri din gară, frumos poemul, cu sau fără tangenta reală, imagistica este foarte penetrantă, poemul acesta scurt e ca un fulger care lovește în mai multe locuri odată

o zi frumuoasă, Tudor V.

așa este, m-am gîndit și la acel reportaj, și la o călătorie reală. Important este că toate în jurul nostru se transformă cu repeziciune, de aici nostalgia amplificată.
Mulțumesc de semn.