Miclăuș Silvestru

se întâmplă ca și cu biletul cu loc să nu te poți așeza ce poți face în trenul accelerat chemi controlorul ori (și) pe șeful lui locu-i vândut de două ori numai dacă sunt

memoria mea-i încărcată ca și a PC-ului de multă vreme depășit nu mă-ndur să îl arunc textele mele de aur circuitele lui de argint amintirile multe care ne leagă determină decizia

oricine se-așteaptă la fapte bune mai cu seamă de la zâne ca mulți de seama mea bunătatea lor am așteptat-o în zadarî de-aș fi știut că zânele nu se-ndrăgostesc n-aș fi umblat să tot pup

pe cărarea îngustă bătătorită numai de mine de departe mă vezi apropiindu-mă de livadă locul destăinuirilor noastre secrete zâmbetul tău mă face să grăbesc pașii focul din privirile

privesc cerul pe-nserat când soarele-i abia asfințit o pânză subțirică de norișori asemănătoare țesăturilor semitransparente ale iilor fecioarelor în așteptarea pețitorilor filtrează

Mare-n grad, nu-i în armată, Casă face prin urzici, Burta lui e-un pic bombată, Larve-i sunt copiii mici.

detașat rar am de-a face de-mi vine iubita nu-i politicos pe jos așa că luntre și punte mă fac încropesc un pat dublu improvizat scaune nu rămân mâncarea frugală-i servită pe

SilveStrule în picioare răspunde la-ntrebare care care-am pus-o am pus-o îmi suflă amorezele din spate din stânga din dreapta degeaba nu prind firul ca peștele chior

m-a prins Agatha iubițica cu fofârlica și-mi dă cu tifla cică așa cum tu mergi la pescuit merg și eu pe plajă tot la pescuit am văzut ce-ai prins tu vedem ce prind eu parc-o văd

Sunt moluște mai de rasă Ce-n bucate le prefaci, Poartă-n spate a lor casă, Se agață și pe-araci.

Îl vedem, că-i la iveală, Temelia-i în adânc, Zace-ascuns sub tencuială, Ori e gol precum un țânc.

n-am cuvinte pentru titlul ăsta aștern peste el cearceaful cenușiu știți voi la care mă refer fără să-l despăturez îi stă bine cu el pe deasupra în veci n-aș fi crezut că o să am o

a fi curtenitor cu o doamnă nu-nseamnă nicidecum a fi lipsit de respect dimpotrivă dă de-nțeles prețuirea de care se bucură în fața curtenitorului altfel mai rar s-ar uni perechi-perechi