Miclăuș Silvestru

ochii mei ca două castane buzele ca două prune nasul ca un morcov mare despre restul de v-aș scrie ați avea a mea imagine-robot trăsăturile mele rămân ascunse multe pentru că am sumedenie

o luminiță roșie străbate perdeaua roșie nemișcată la o fereastră a hotelului vizavi de terasa în care mă aflu atemporal amanta fanteziilor mele știe totul despre dragostea mea cunoaște

atât am două lămâi demultișor neconsumate decât să te invit la ceai indiferent ce oră ți-ar conveni spun mai bine rămâi la ce ai că-n casa mea e mare dezordine de când am rămas iar

am curaj să mărturisesc faptul că am devenit expert la bătut din palme în timp ce bat prind muște țânțari viespii bondari bravo Silvache îmi strigă prietenii în a căror slujbă m-am

multe sunt misterele eu însumi mi-s unul și pe Jupiter se petrec ne dăm cu părerea la orice chestiune veche-nouă cerută-necerută de interpelatori pozitivă-negativă se ține ori nu

fiecare dintre noi s-a bucurat se bucură s-ar bucura de primirea unui buchet nu doar florile pot fi unite în buchet din beciul amintirilor scot buchetul aromelor vinurilor

s-au dus vremurile bune când aveam de unde consuma fructe și legume proaspete gerul m-a ținut ostatic între zidurile casei dându-mi totuși posibilitatea să privesc afară printre

dragostea-i forța care unește și susține pe cei implicați direct dintre-ndrăgostiți nu trebuie să dispară odată cu plăcerea fizică dimpotrivă să fie însoțită permanent de dăruire

se întâmplă ca și cu biletul cu loc să nu te poți așeza ce poți face în trenul accelerat chemi controlorul ori (și) pe șeful lui locu-i vândut de două ori numai dacă sunt

memoria mea-i încărcată ca și a PC-ului de multă vreme depășit nu mă-ndur să îl arunc textele mele de aur circuitele lui de argint amintirile multe care ne leagă determină decizia

oricine se-așteaptă la fapte bune mai cu seamă de la zâne ca mulți de seama mea bunătatea lor am așteptat-o în zadarî de-aș fi știut că zânele nu se-ndrăgostesc n-aș fi umblat să tot pup

pe cărarea îngustă bătătorită numai de mine de departe mă vezi apropiindu-mă de livadă locul destăinuirilor noastre secrete zâmbetul tău mă face să grăbesc pașii focul din privirile

privesc cerul pe-nserat când soarele-i abia asfințit o pânză subțirică de norișori asemănătoare țesăturilor semitransparente ale iilor fecioarelor în așteptarea pețitorilor filtrează