Miclăuș Silvestru
Verificat@miclaus-silvestru
„credință, sinceritate....egalitate”
Scurtă biografie Născut în satul Bijghir (numit și Satu-Nou, când și când) lângă orașul Bacău, în data de 20.10.1959. Primii ani au fost petrecuți în sânul familiei, cu puține zile rezervate pentru grădiniță. Plastilina pârâului era mult mai plăcută, cu miros natural, de mâl adevărat, materie primă pentru puțina fantezie…
Pe textul:
„de-acolo mi se trage" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 822" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 821" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 821" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 820" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 819" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 818" de Miclăuș Silvestru
- am ca punct de plecare cuvântul iubire (dragostea); ... tot parcursul tumultos și dureros al vieții se concluzionează fericit prin cele două cuvinte pe care le întrezăresc a fi „copii mei” - „azi din ele trăiesc” - nu mă încântă „mi-am”-urile, pe care am încercat să le înlocuiesc în momentul citirii poemului cu „mi s-au...”
- două acțiuni, verbe... permit o inversiune melodică : „te aprinzi” apoi „izbucnești”...
- „am scormonit prin ruine cu încăpățânare” este pasajul care m-a determinat să las acest comentariu; nu de puține ori am fost nevoit să procedez întocmai... Vă felicit, d-nă Ottilia, pentru profunzimea poemului. Mult succes în continuare.
Pe textul:
„cele așteptate" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Ghicitoare 818" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 817" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 817" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„pe cine visezi să strângi în brațe" de Alina Manole
Pe textul:
„Ghicitoare 817" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 815" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 815" de Miclăuș Silvestru
Scurtul dialog între personajele textului este un mărțișor surpriză pentru... amBelle.
Textul este inspirat dintr-un fapt petrecut ... printre vecinii mei.
Telegraficitatea textului lasă de intuit și alte ulterioare discuții...
Mulțumesc, d-le Cezar, pentru cuvintele... „recunoscute bi-adresate”. Continuare plăcută!!!
Pe textul:
„tem-Bella" de Miclăuș Silvestru
Mă declar mai puțin de acord cu versul: „Nu am ajuns pe tronul-mi trăgând ca bou-n juguri”... care, probabil, s-ar fi vrut: „Nu am ajuns pe tronu'-mi trăgând ca boii-n juguri”.
Îmi trăiesc, totuși, cu speranță în mai bine prezentul - așa cum este - alături de cei dragi care nu au demonstrat că m-ar fi uitat.
Lecturat cu plăcere!
Pe textul:
„Mărturisire" de Cristian Vasiliu
Câteva cuvinte în textul original aș cere permisiunea de a le implementa într-o nouă variantă care să fie în „procent complet” prezente în plăcerile ochilor mei de cititor; iată varianta în care m-am regăsit, trup și suflet, în anii adolescenței generațiilor... 70 - 80:
„o vorbă
o privire
un gest
frigul tău aspru amestecă în mine
dorul și durerea
în trup mi se face
pe neașteptate
iarnă
carnea mi se strânge
ca o menghină peste oasele casante
printre care rătăcesc fantome
ale unor oameni de zăpadă
fără nas
fără gură
fără mâini
fără suflet
cu ochii atât de adânc înfundați în orbitele mele
încât nici nu știu dacă ei plâng
de dincolo de nămeți
ori dacă din rănile deschise
ochii mei sângerează cronic
în trupul meu e iarnă
de sub sprâncene îmi ninge viscolit un blestem
iar dragostea cea mare s-a oprit în loc
retrasă în cămările inimii
ca o ursoaică în hibernare
așteptând împrimăvărarea”
Dincolo de „tragicul” trăit și descris nostalgic mă regăsesc optimist în amintirile vremurilor mele... aproape apuse.
... textul este de o sensibilitate deosebită mărturisită în cuvinte simple;
* - am considerat că nu este nevoie de specificarea: „în bârlogul ei”
* - în loc de „neașteptat” - am folosit expresia „pe neașteptate”
* - un cuvânt „dacă” în plus și o inversiune au adus lecturii mele muzicalitatea serilor geroase cu lună... „hoinărind în doi” printre ceri rămași „fără nas
fără gură
fără mâini
fără suflet”
* - în loc de „pe sub pleoape” - îmi place să aud „de sub sprâncene”...
* - faptul de a renunța la punctuație cred că oferă o mai mare libertate de interpretare.
Cer scuze pentru intervenția „virtuală” ce se vrea doar o cerere pentru a se obține permisiunea interpretării textului în propria-mi „viziune”.
Posibil ca cele scrise de mine să nu fie în (a)sentimentul dv, d-nă Monica. Mi-am luat „inimioara-ntre dinți” pentru a posta acest comentariu. Am lecturat cu multă plăcere... chiar și-n... absența căldurii.
Pe textul:
„Frigul tău" de Monica Mihaela Pop
... cu scuze intervin și menționez: nu a fost vreo tentativă de fentare ci doar simpla dorință de a scoate textele din Atelier, câte unul, două ori maxim trei pe zi, după cum știam că cerea cândva regulamentul... (se puteau posta 5 texte pe zi, 3 de același fel, două diverse; prin analogie, dacă nu postai texte noi... s-ar fi putut solicita corectarea în „aceeași rigoare” altor 5 texte aflate în Atelier). Înțeleg acum că ar fi bine să le las acolo unde sunt încadrate. Sincer îmi pare rău de disconfortul ce vi l-am creat. Nu am știut că pe textele „vechi” nu este permisă corectarea. Totuși, sunt multe texte (pag 2, pag 1) trecute în pagina autor asupra cărora nu am trimis recent solicitare de a fi modificate... Dacă sunt reguli mai noi, vă rog să mi (ni) le faceți cunoscute introducându-le în regulament, dacă nu cumva au fost deja introduse. Recunosc faptul că nu m-am documentat cam de multă vreme în ceea ce privește regulamentul. Îl voi reciti, și mă voi conforma.
Eventual (dacă și acum greșesc, probabil) șansa mea rămâne de a cere scuze, în speranța că voi găsi înțelegere; solicit, totuși, reabilitarea textelor... nevinovate.
Vă mulțumesc, d-le Toșa, pentru comentariul explicativ.
Vă mulțumesc, dle Geană, pentru înștiințarea preocupantă ce mi-ați furnizat-o. La așa ceva... sincer, nu m-aș fi putut aștepta vreodată. Acum, că sunt cu sabia deasupra grumazului, vă rog să fiți amabil(i) și să specificați asupra căror texte din Atelier se mai poate interveni, ori dimpotrivă, să nu mai intervin... niciodată și să le las pentru totdeauna în Atelier, în... pagina autor.
S-avem cu toții sănătate, pace și succes!
Pe textul:
„sus... paharul?" de Miclăuș Silvestru
