Poezie
nașfă
1 min lectură·
Mediu
s-au dus vremurile bune
când aveam de unde consuma
fructe și legume proaspete
gerul m-a ținut ostatic
între zidurile casei
dându-mi totuși posibilitatea
să privesc afară printre
zăbrelele-i ferecătoare
unele sălbătăciuni s-au adaptat
gerului
intrând în diferite forme de hibernare
normal
am recurs la proviziile din cămară
precum albinele
la rezerva agonisită
convingere poetică
an
iarna-i broboadă groasă
primăvara-i pălărioară de paie
vara-i nașfă
toamna-i șirag de perle
acum mă frământă două chestii
cu ce se alimentează extratereștrii
ce procedee de propulsie folosesc
degeaba
nu reușesc să dospesc așa
cum dospea pe vremuri aluatului bunicii
în care loveam voinicește cu pumnii
în ajunul sărbătorilor ca un
adevărat boxer
minor
tolănit cu burta-n sus pe salteaua
trântită-n mijlocul terasei smolite
privesc
pierdut în nepăsare
tot ce se poate vedea
până dincolo de stele
lilieci
fluturi de noapte
rar câte-o stea căzătoare
câte-un pescăruș singuratec
fantasme
intermitentele luminițe ale unui avion
îmi creează impresia că privesc fundul mării
că văd o țestoasă înotând pe deasupra pietrelor
exagerat de caldă noaptea
cu pătura stelelor deasupra
adorm în frământări
fără drojdie
001181
0