Poezie
răSÃRITul
1 min lectură·
Mediu
făr să mă-ntreb de ce se pun flori
împrejurul defunctului așezat în sicriu
îmi așez patul în nopțile senine de vară
între diferitele specii de flori de pe terasă
le apropii împrejurul patului
m-așez lungit cu mâinile pe piept
și sper să nu mi se-ntâmple ghinionul
privesc eternitatea cu ochii încântați
până se închid saturați de fericire
lipsesc doar câteva ingrediente
ale minunatelor imagini nocturne
de-altădată
țârâitul întunericului
orăcăitul stufărișului
fără să am vreun deșteptător
în zori mi se deschid pleoapele
deodată cu rochițele zorelelor
cearșafu-i mototolit
aiurea
semn că a fost de prisos
răsăritul soarelui mă aruncă în picioare
nicidecum nu pot accepta să mă vadă
tolănit printre suavele-i amante multicolore
îmi conduc pașii spre dușul
depurator indispensabil
un pic de săpuneală
sar peste cafeaua cu lapte
trec direct la cinzeacă
e mult mai simplu
cu o înghițitură
mă rezolv
zilnic primesc reproșuri
iubițelul meu sărit
peste micul dejun
e prea devreme
stai un pic
cravata
bine-bine
știu și eu
001.379
0