Poezie
între(I)ruptă
1 min lectură·
Mediu
linia întreruptă
de pe mijlocul șoselei
mă invită iar
la nebunii ca altădată
când îmi riscam viața
într-o joacă neastâmpărată
de copil nechibzuit
dă-te deoparte
nebunule
normal că refuz invitația
deși aș putea-o accepta
n-a dat nimeni peste mine
cât am fost cu ghiozdan în spate
de ce ar da acum
când am barbă de un cot
baston într-o mână
și rucsac pe spate
ca domnișoarele fără
alte greutăți
e bine să fac o probă
în încăpățânarea mea
o scândură din gardul vecinilor
ajunge-n mâinile mele nemiloase
o poftesc pe mijlocul asfaltului
între două linii albe
linii pe care le numesc și-acum
aripi de înger
iat-o
în trei ruptă-i
de parcă-i lovită
cu muchia toporului
știu câțiva care
cu Bahus la bord
au pățit-o rău
norocul meu
datorită înjurăturilor primite
am rămas între(G)
cu viața ne-ntreruptă
001.229
0