Poezie
omulmolcom
1 min lectură·
Mediu
un pic până să-ajung
mă opresc la o răscruce
imaginată de un gând aiurea
venit din trecutul petrecut
pe același drum scurtătură
către sătuleț
am ajuns
imaginar
e casa pustie
în ea-i rămasă doar jalea
nu știe să deretice
e de plâns
revin
nu vreau să mă las copleșit
de amintiri neordonate
năduf mare în cuptor
nu mișc un pai
transpir de parcă
aș alerga
ca(v)Alin
am să ies
încet-încet
melcește
cu patul pliant
cu nevastă-sa salteaua
pe terasa care mă așteaptă
cum mă aștepta cândva
Terez(îc)a
le pregătesc
să-mi odihnească membrele
când o să mă așez
pentru somn
după cafeaua cinei
iar o să bat câmpiile vaste
neexplorate dintre stele
ca într-un preludiu pe clapele pianului
mai întâi îmi petrec degetele
pe buzele florilor
de sulfină
aplauzele neauzite
răspândesc parfumul specific
așa cum fac adierile primă-văratice
mi-ajunge fericirea
pe seara aceasta
un vis mai vechi
s-a împlinit în visul
de ieri-noapte
zâna
cea mai bună
s-a aplecat spre mine
nu-mi venea să cred
că ar fi vrut
cu adevărat
în șoaptă
mă săruți sau nu
m-am topit
ca smoala
001.144
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 57
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “omulmolcom.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14074530/omulmolcomComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.