Poezie
de-ale lelei
1 min lectură·
Mediu
mătușii Ileana-i spun
de obicei lelea Leana
îi place să-i spun-așa
mă scap câteodată
în alint o chem
leliță Ileană
îmi trimite câte-o ocheadă
totuna cu sictir-ul acru ca chișleagu-învechit
de-mi vine să-i opresc
vorbele de după
cu melesteul nespălat
de două zile
ce-a zburat din gură
înapoi nu se-ntoarce
are lelea
peri harbuzești în fundul grădinii
meri domnești și ionatani pe margini
pruni de mai multe soiuri pe mijloc
piersici altoiți și nealtoiți în spatele casei
precum și alți fructiferi
paradisiaci
nu-i nevoie să intru la aprozar
din mai până la sfârșitul lui
noiembrie
când nu-i acasă
uit unde i-i poarta
într-un loc dosit
am o săritoare
peste gardul de cătină uscată
toamna târziu
îl repară soțul ei
nenea Ionică
cu furca folosită la grajd
când încep primele cireșe-a se coace
îmi croiesc alta
pe măsura mea
de câte ori m-a prins
de moț m-a luat lelea
m-a ferchezuit pe placu-i
cică-s pui de lele
o să cresc
nu voi mai fi
un pui în
CE
001.172
0