Poezie
NErOD
1 min lectură·
Mediu
deasupra
tocurile vecinei
plantează teroarea
crescând în jos
rădăcinile
sunetele sfredelesc
nevoia mea de liniște
ciocul ciocănitoarei
nu bate toba
cuie multe dese
ca dinții unui rechin adult
îmi rod nemilos
toți nervii
plec nervos spre gară
unu-și înjură nevasta
a rămas fără cuie
pentru sicriu
o trimite la mă-sa
tre' să se-ntoarcă înainte
de sosirea trenului
nerodul
urcă numai ea
mă bag printre vorbele ei
mi se spovedește
e-al treilea
fără cununie
nu mai vrea copii
are o fetiță
dintr-un accident
nu vrea
rod
a coborât
n-o mai văd
poate vreodată
001241
0