Miclăuș Silvestru

Visez să strâng din nou în brațe trupul tău Înveșmântat în flori de primăvară, Cu plete lungi ca sălcii la mal de pârău, Cu mere dulci ca cele din cămară. Visez din nou parfum de

Dorințele de pân’ acuma S-au sfătuit să-mi răscolească mintea... Doar una s-a-ntrecut cu gluma, Cerându-mi s-o las a fi cea dintâi... Le depăn ca pe-un fir de lână, Formând un ghem

E miez de noapte-n trenul vieții mele Ce mă poartă pe colinele de munți Chiar din inima Cetății Eterne. E iarnă timpurie-n trenul vieții, Venită parcă pe neașteptate, Dând sprâncenii

E iarnă... e decembrie, zece. Soarele se-ndreaptă spre culcat Și-ndat’ dispare-n haos peste-un munte. La pol opus, spre est, miraj: În auroră, luna plină

Fericit cu-adevărat e omul doar în vis. Pe aripi de vânt el poate-atunci să zboare, Să bea apă vie din a(...) Raiului izvoare, Sau chiar să fie-n locul cel mai drag, admis. De-i

Dreapta-i stânga, stânga-i dreapta, Susu-i sus și josu-i jos, De-i în fața ta, intactă, Totul ți-arată pe dos. Preparatul de chimie Pus pe sticla în cadran, Reflectează-n

În vază-n fața mea am pus un roșu trandafir Spre-a-mi aminti de clipe-mpresărate cu iubire, Căci multe reci și-amare luni, sau poate ani în șir, Trecut-au făr’ să pot gusta

M-am înșelat crezând că luna e stăpâna nopții, Căci zile-n șir eu însumi am văzut-o chiar în plină zi; Ea, dimineața îmi dădea binețe-n fața porții, Apoi, cu soarele de mână, în

Nu-ți doresc să ai ceva de-a face Cu un sclerozat bătrân, nebun... Nu-l lua în seamă, dă-i doar pace Ca să-ți poți vedea de al tău drum. De-i spui o vorbă bună, de-i

Rar ți-e dat să vezi cum luna A rămas lucind pe cer Două nopți și-o zi întreagă... Veritabil giuvaier. E regină între stele Chiar și-n ultimul pătrar... O dorește ca avere Orice

N-am somn, gândesc aiurea... Nici eu nu știu la ce... Prin întuneric văd pădurea Ce-n orizont ajunge pân’ la cer. Din pat, prin geam, privirea Admiră-acum orașul Ce-i luminat

O mână nevăzută parcă Îmi potrivește luna-n geam, Pe mijloc, sus, juma’ de barcă Ce se-ntregește-alunecând în van. Precum când plouă,-o picătură Prelinsă-n jos, se scurge-ncet, Alunecă,