Poezie

Să ne-amintim

1 min lectură·26 februarie 2010

Mediu

Ajunse iarăși luna-n geam să-mi dea binețe,

Apoi să-mi amintească de anii tinereții.

L-al ei salut eu am răspuns

Că \"bună seara\"-ar fi de-ajuns.

Dar ea din nou, de după o perdea de nouri,

Mi-a spus că \"amintirile-s trăirilor ecouri,

Că trebuie, din când în când,

Să le ai proaspete în gând;

Că viața fără amintiri e ca o carte goală,

E ca asfaltul făcut fără pic de smoală.\"

Și mi-a mai spus \"e bine, des,

Să-ți amintești de-al vieții sens.\"

Să ne-amintim c-am fost creați în astă lume

Să naștem rod iubirii, purtători de nume.

Și fii și fiice-n rod vor fi

Ce-asemeni nouă-or ști iubi,

Păstrând al nostru neam prin nemurirea sorții;

Sfidare cu curaj vor da în fața morții.

Își vor clădi un trai mai bun

Făr’ a uita de-al lor străbun.

Vor ști ca cerul plin de stele să-l privească

În nopți; și-n dimineți, cu luna să vorbească.

Va spune ea \"e bine, des,

Să v-amintiți de-al vieții sens!\"

001.511

Miclăuș Silvestru. “Să ne-amintim.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13930375/sa-ne-amintim

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.