Semn sau întâmplare?

1 min lectură·18 februarie 2010

Mediu

M-am înșelat crezând că luna e stăpâna nopții,

Căci zile-n șir eu însumi am văzut-o chiar în plină zi;

Ea, dimineața îmi dădea binețe-n fața porții,

Apoi, cu soarele de mână, în lumină se-nsoți.

Precum mireasa-și lasă-n pripă casa părintească

Plecând spre-a se-nsoți cu mirele-n duetul nupțial,

La fel făcut-a luna-abandonând bolta cerească,

Spre-a fi-n lumină, soarelui, consoartă-n regnul lor astral.

Ce-i e gândul?... zile-n șir minunea s-a tot repetat...

Ea, luna-ncremenită parcă, stătea-n aceeași parte;

Văzut-au mulți această fază și toți s-au întrebat:

E-ndrăgostită luna? Sau, pentru unii-i semn de moarte?

O fi vreun semn acesta de care să ne temem toți?

O fi o simplă și banală întâmplare fără rost?

De-o fi semn sau simplă întâmplare-n zile sau în nopți,

Sunt trecătoare toate pentru om și au același cost.

E just că cineva atotputernic... Creatorul,

Destinul tuturora îl conduce, făr’ să țină cont

De ceea ce dorește unul, altul. El, Izvorul

A tot ce-i viu sau mort, ne vrea pioni în al Său divin front.

001.470

Miclăuș Silvestru. “Semn sau întâmplare?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13929155/semn-sau-intamplare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.