Miclăuș Silvestru

Visez să strâng din nou în brațe trupul tău Înveșmântat în flori de primăvară, Cu plete lungi ca sălcii la mal de pârău, Cu mere dulci ca cele din cămară. Visez din nou parfum de

Dorințele de pân’ acuma S-au sfătuit să-mi răscolească mintea... Doar una s-a-ntrecut cu gluma, Cerându-mi s-o las a fi cea dintâi... Le depăn ca pe-un fir de lână, Formând un ghem

E miez de noapte-n trenul vieții mele Ce mă poartă pe colinele de munți Chiar din inima Cetății Eterne. E iarnă timpurie-n trenul vieții, Venită parcă pe neașteptate, Dând sprâncenii

E iarnă... e decembrie, zece. Soarele se-ndreaptă spre culcat Și-ndat’ dispare-n haos peste-un munte. La pol opus, spre est, miraj: În auroră, luna plină

Fericit cu-adevărat e omul doar în vis. Pe aripi de vânt el poate-atunci să zboare, Să bea apă vie din a(...) Raiului izvoare, Sau chiar să fie-n locul cel mai drag, admis. De-i

Dreapta-i stânga, stânga-i dreapta, Susu-i sus și josu-i jos, De-i în fața ta, intactă, Totul ți-arată pe dos. Preparatul de chimie Pus pe sticla în cadran, Reflectează-n

În vază-n fața mea am pus un roșu trandafir Spre-a-mi aminti de clipe-mpresărate cu iubire, Căci multe reci și-amare luni, sau poate ani în șir, Trecut-au făr’ să pot gusta

M-am înșelat crezând că luna e stăpâna nopții, Căci zile-n șir eu însumi am văzut-o chiar în plină zi; Ea, dimineața îmi dădea binețe-n fața porții, Apoi, cu soarele de mână, în

Nu-ți doresc să ai ceva de-a face Cu un sclerozat bătrân, nebun... Nu-l lua în seamă, dă-i doar pace Ca să-ți poți vedea de al tău drum. De-i spui o vorbă bună, de-i

Rar ți-e dat să vezi cum luna A rămas lucind pe cer Două nopți și-o zi întreagă... Veritabil giuvaier. E regină între stele Chiar și-n ultimul pătrar... O dorește ca avere Orice

N-am somn, gândesc aiurea... Nici eu nu știu la ce... Prin întuneric văd pădurea Ce-n orizont ajunge pân’ la cer. Din pat, prin geam, privirea Admiră-acum orașul Ce-i luminat

O mână nevăzută parcă Îmi potrivește luna-n geam, Pe mijloc, sus, juma’ de barcă Ce se-ntregește-alunecând în van. Precum când plouă,-o picătură Prelinsă-n jos, se scurge-ncet, Alunecă,

Am întrebat odată inima mea: \"Ce e ceea ce mai mult ar vrea?\" Ascultați care este a sa dorință: \"Aș vrea și pasiune în a trăi dragostea... Dragostea să fie cea din urmă a muri... Nu e

Eu nu-ndrăzneam a-ntinde mâna către tine Și nici a-ți spune tandru \"te iubesc\"... Prea tânăr eu eram... priveam pe la vitrine, Inel să cumpăr, să ți-l dăruiesc. Știai de dragostea-mi și

Frumos e să iubești, când ai pe cine, De te iubește doar ‘n-același timp... De nu, ești pentru cel iubit un mărăcine, Iar cel iubit ți-e trandafir cu ghimp. Dorești să fii iubit cu

De ce se naște omul gol? De ce stau racii în nămol? De ce din ou iese puiul cu puf? De ce-și fac cuiburi păsările-n stuf? De ce ne punem lucruri bune-n gând? De ce cocorii pleacă și

De ce oare tu nu mai dorești al meu sărut Ca prima dată, în amurg, când noi ne-am cunoscut? De ce respingi a mea îmbrățișare Și mă privești cu-atâta nepăsare? Vezi bine cum anii

Dorința ta ce-ți arde-n piept O știu, E pentru mine cea dintâi spre împlinire. Chiar eu Cu nerăbdare o aștept Și vreau Ca sub salcâmi să ne-mbătăm de fericire. De lumii-ntregi aș

De dor, mi-e inima mereu tot plină Și cred că n-o seca vreodată... Va fi cum bolta-n noaptea cea senină, Etern cu stele-ncandelată. E dorul cel născut dintr-o privire, Cu un surâs apoi

În noapte, așteptând să vină trenul, Curios de tot îmi pare Că sunt scoși afară toți, câte unul, Chiar din sala de-așteptare. De la două pân’ la cinci, e program De făcut curat în

Între nori, o gură mică Ce-i deschisă doar un pic, Lasă-n noapte să se vadă Luna, coaptă ca un spic. Dinspre stânga înspre dreapta Câte-un fir de nor răzleț, Îi ascunde lunii

În exil, de bunăvoie, Pe pământ străin plecat, departe, Spre-a găsi ceva mai bun... nevoie, De voi, cale lungă mă desparte. Merg pe jos, spre luna plină Ce a răsărit de peste

Am încercat să cuceresc O inima de piatră... Dar, parcă văd că-mbătrânesc Făr’ s-o topesc pe vatră... Zadarnic spus-am vorbe dulci, Zadarnic dat-am floare... N-a fost dispusă nici