Palmierii

1 min lectură·13 martie 2010

Mediu

Dintr-un balcon ornat cu flori, mușcate roșii,

Privesc grădini, cu gust lucrate și la timp.

Văd țărmul mării, marea-albastră, albatroșii

Ce zboară-n sus și-n jos... sau poposesc pe-un limb.

Lângă balcon, tihnit cresc falnic palmierii

Ce mă uimesc cu-a lor coroane, cercuri strii;

Soldați de strajă par a fi-n mirajul serii

Când briza marii le recită poezii.

Din centrul de coroană al unui palmier

Se umflă-ncet un moț, mai bine zis, un ciuf,

Format din frunze, mici și multe, crud giuvaer,

Doar că dospește mai întâi și crește-n puf.

În timp de-o saptămână crește ciuful bine,

Săltând spre cer tentacule horite-n grup;

În jurul lor e-un sigur gard de marăcine

Ce nu-mi permite să m-apropii cu-al meu trup.

Trei zile mai târziu, zăresc toți palmierii

Că își înalță moțurile ca un coc,

Din urmă, parcă vrând s-ajungă-n toiul verii,

Pe cel... ce și-a mai pus un strat l-al său cojoc.

Înveșmântați masiv, ca regii, magii biblici,

Cu-a lor coroane verzi și mantii de satin,

Vor sta de strajă chiar de-or deveni magnifici.

Plantați au fost... și straja e al lor destin.

001.690

Miclăuș Silvestru. “Palmierii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13932679/palmierii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.