Mediu
În miez de noapte
Orologiul sună lung.
Mi-e gândul la cafea cu lapte
Deși în aer e parfum de tei.
Deschis e geamul.
Nori negri-n depărtare
Semnale dau că vin tot neamul,
Torențial să cadă-n visul meu.
Mocnesc de ură,
Se năpustesc spre mine.
Eu ies sub teiul drept căciulă...
Mă va ploua o ploaie „flori de tei”.
Căciula-i spartă.
Vântul suflă-ncet și-i cald...
Mă pregătește ca pe-o tartă
Pudrând polen și flori în părul meu.
Un vis de-o clipă
Îmi fulgeră în minte:
Să zbor iar pe a mea aripă
Să port polen, parfum și flori de tei.
Galben cafeniu
Pictat de ploaia-n fugă,
Sub teiul înflorit un pic târziu,
Îmi amintesc idile din trecut.
Las teiu-n urmă;
Intru-n casă ud de tot,
Iar norii răzbunați, în turmă
Se-ndreaptă dinspre nord spre răsărit.
Îmi schimb tricoul,
Toate-apoi... m-așez în pat;
Iubirii-i simt acum ecoul...
Chemarea ta-n suspine o ascult.
Vecin mi-e teiul;
Plouat și el ca mine,
Își va schimba penelul,
Căci toate-n lume schimbătoare sunt.
Târziu în noapte
Adorm cu gânduri multe;
Voi auzi în vis doar șoapte:
„Adu-ți aminte ce plăcut era sub tei”.
001461
0