Păstrează-mă...

1 min lectură·5 martie 2010

Mediu

Când e-atâta de frumoasă viața lângă Tine,

Cum de-ngădui Doamne-adesea să mă-ndepărtez

Prin păcatul grav, potrivnic firii-etern divine?

Iar apoi, mă chemi, mă ierți și-mi spui să te urmez!

Lângă altarul veșniciei Tale pământești

Transformă-mă în candela prezenței sfinte,

Să fiu a Ta lumină-asemeni astrelor cerești...

Spre slava Ta, lumină lumii prin cuvinte.

Păstrează-mă îngenuncheat sub Sfântul Sacrament,

Să-ți pot cânta „Osana”-n fumul de tămâie,

Doar astfel simt că-i viu ce-i scris și-n Noul Testament...

Cale, Adevăr și Viață, totu-Armonie.

Doresc slujirea către Tine mereu cu mult zel;

Umil să spun „sunt slujitorul Tău, o Doamne”!

Să fie împlinită voia Ta, precum în cer,

În Paradisul fără ierni și veri, sau toamne.

Când e-atâta de frumoasă viața lângă Tine,

Cred că nu voi mai putea respinge harul Tău.

Căința-mi va deschide izvoare de suspine

Spre a spăla cu lacrimi înveninatul rău.

001.379

Miclăuș Silvestru. “Păstrează-mă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13931411/pastreaza-ma

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.