Marius Surleac

șuier în luncă – ochii ageri de buhă pierduți în pământ

Bourbon Street Doar zgomotul pașilor mei, căzând în negura nopții, șovăielnic sub petale de Univers Luna este femela ce vânează leii într-un deșert al păcii Degete furând notele unui

cuiburi sub streșini – pâlc de rândunele iau în zbor festinul; în case, bucuria norocului domnește

zilele arse de vară încep să se piardă și-au făcut bagajele, pline cu secunde fierbinți, cu soare, cu cărți de nisip și țărmuri șterse de valuri în urma lor frunzele copacilor și-au pus măști

[O cameră, o masă albastră, pereți albi, 3 scaune cu 3 persoane discutând: un tânăr, mama sa și doctorul] John: Vezi acea pată de pe masa albă, de pe masa umedă și lucioasă, o vezi? John: (cu o

corbi pe crengile vii, sânge curgând printre pene *** am ajuns azi la marginea soarelui să urmăresc pașii tăi cum se pierd, cum urmele tale devin șoapte peste care curge un fir de

vânt printre frunze – în liniștea pădurii priveghiul verii

roșu prin spice – petale de mac prinse-n ciocuri de păsări

umbre și valuri – în oglinda lacului tremur de copaci

ieri am uitat călimara cu cap de mort pe coperta unei cărți azi am găsit-o uscată - avea urme proaspete de cuvinte am deschis prima filă era neagră pe alocuri erau simboluri albe cu

Duminică 23 Noiembrie 2008 s-a desfășurat a treia ediție a Cenaclului de la Deko la care au fost prezenți criticii: Octavian Soviany și Mihail Gălățanu și au citit scriitorii: Dan Coman și Șerban

zilele mi s-au scurs pe sub genunchi, acolo unde valurile au șters fiecare secundă pe care ai uitat-o în infinitul privirii – când ai plecat nu mi-ai lăsat decât o cunună de frunze uscate în

we got jammed with a bottle curentul e scump aprindem lampa noaptea cuprinde încăperea - laboratorul în care nicio muscă nu mai intră-n călimară frunzele rămase pe crengi cad de-atâta