Oboseală
mi-am întins mâinile, picioarele, în apropierea unui butoi uscat ochii îmi sunt legați cu fotoni, conuri și bastonașe de vârful cerului de deasupra plouă cu praf și pești gri e culoarea ploii
Dizzy
astăzi trecutul s-a întins peste unde de sunet când luna și soarele se întâlnesc pe aceeași cărare pe care obișnuiam să ne pierdem sufletele în fumul cel viu plin de stafii printre cercuri legate
în lichide priviri
păstrez zâmbetul tău printre filele cărții din care citesc cu nesaț până la marginea soarelui mă afund în umbrele ce se-ndreaptă spre noapte, unde vântul nu suflă, unde păsările se-ascund printre
Rudra
ritualul magic al nopții înghite duhurile slabe prin pași vedici palmele bat trezirea într-o incantație tribală fiii săi macină munții, stăpânesc peste nori, purtați pe coame de
Spasme
ține-mă în brațele lipsite de vlagă ca pe un copil și nu mă lăsa să cad în genune ascunde-mi vorbele sub preșul de la ușă, ca serile în care vei veni beată de bucurie să le ducă departe până la
Intensitate
în loc de inimă un dinam trimitea scântei spre tălpile îngropate în nisip, spre mâinile prinse de perdeaua cerului într-o rugăciune uneori, zgomotul prezenței tale nu face decât să
Noapte în Pecs
tutunul simte trăirile celor prezenți iar Guinness-ul năpădeşte printre paharele ce dansează ghidate de mâini chitarele au adus spiritul blues-ului cu mâinile
“Apăsări”
“Apăsări” “Am ales să fiu singur din simplul motiv că simt o pasiune pentru suferință. De aceea, acum, trupul meu este singur – depășit de limitele spațiului. Și sufletul meu e aproape singur ...
\"Manifest\"
\"Manifest\" “În urma voturilor am decis să trag un manifest către cei care se cred în topul poeților literaturii române. Nu știu ce poate însemna în ziua de azi o poezie scrisă bine. Poate dacă
Androginism
Din trupul lui scăpase acum o siluetă impecabilă. Deja echilibrul stabil se inclină spre pasul îndreptat spre înainte. Þinuta elegantă și lipsită de scrupule (inițial) și de orice alte nevoi, căzu
Personale 1
Singurul lucru de care vreau să scap este să uit de natura umană paternă; ce atârnă deasupra mea, de o bucată infinită de timp – dar finită în pasul prezentului viitor, gândit. Credința în sinele
Memorii: Meditația Moksha
O sferă se rotește în planul unei orbite mintale care pândește tăcut spre vidul din juru-i cel gol, aproape-departe de sol. Veșnică pierdută de materie, ordine și mizerie, fără vreo privire
