Intensitate

în loc de inimă un dinam trimitea scântei spre tălpile îngropate în nisip, spre mâinile prinse de perdeaua cerului într-o rugăciune uneori, zgomotul prezenței tale nu face decât să surprindă ochii încuiați sub lacăte de sticlă fumurie; nu face decât să prindă lacrimile sincere și să le strângă într-o sticlă de vin – din care să gust ca un nesătul de cele mai multe ori alerg înspre pădurile dese ale nopții fără lună, să mă ascund de bestiile numite sentimente și să mă îngrop sub frunze – atunci când mă vei căuta, să vină toamna prin havuze pline cu crini și cu soare, cu vânt să-mi adie pletele în neștire și să zbor pe spatele gândului până la capătul adevărului nostru apoi să strig după ploaia ascunsă, dincolo de șifonierul în care nu au mai rămas prea multe cămăși, pe care să le îmbrac până la ceremonialul vechiului an beau din sângele tău, ca apoi să-mi cunoști bătăile inimii ca pe niște amprente; mușc din buzele tale ca dintr-o gumă, să simt aroma sentimentelor tale curgând ca un tsunami până în stomac *** te aștept la marginea mării cu flori de nisip, cu valuri-hamace prin mișcarea brațelor oarbe, cu sufletul gol așteptând să mi-l umpli