Prin retină, soarele arde

Mi se poate spune si mie ce are acest text de e bagat in Atelier. Totusi, ca editori, ar trebui sa veniti si cu explicatii la textele pe care le bagati in atelier. Stiu ca e subiectivism, dar asta nu inseamna ca treaba DVS este doar sa aprobati comentarii, texte si sa respingeti - trebuie sa mai aduceti si explicatii asupra faptelor DVS.

Se pot da niste explicatii, ca poate noi astia mici nu suntem chiar atat de culti cum sunteti DVS si nu ne ridicam la rangul de \"demiurg\" in care va aflati.

Pe zi ce trece, incepe sa imi fie tot mai sila de aceasta varianta a agonia.ro unde nu se intampla altceva decat sa va sapati groapa unul celuilalt pentru a ajunge undeva in varf, intr-un varf fals al literaturii in care credeti.

Mi-e mila de voi, sincer.

In plus, cred ca as putea strange cel putin o carte de texte care sunt vai de capul lor si care au greseli gramaticale cu duiumul dar sunt publicate, dar se pare ca totul merge pe baza de \"cunostiinte=pile\" aici.

Fiti barbati/femei si spuneti omului in fata. Aveti responsabilitate fata de faptele DVS.

Astept totusi un raspuns!

marius, poemul e cam dulceag. cestia cu ploia care iti sterge lacrima, soare nascut printre picaturi de roua si multe-multe altele care nu-mi amintesc decat de un cadou de 14 februarie, niste romantisme occidentale. cum sa-ti spun, metaforele si alte chestii nu trebuie neaparat trecute prin miere inainte de a fi postate. nu are nimeni nimic cu tine, fii sigur, tu esti stelutzar pe agonia in engleza, nu? daca existau resentimente nu se intampla acolo sa fii gradat stelutzar.
foarte amical

si inca ceva, ai un motto super. de ce nu incerci sa-l aplici? continua sa scrii chiar daca ti se pare ca toata lumea e impotriva ta + ca esti un tip smart, incearca sa faci asa cum ti se spune macar o data in viata, scrie si tu luand in consideratie ce ti-am spus eu, fii mai putin dulcegutz
f amical

Alberto, merci mult de mesaj si de sfaturi. Nu stiu cat de dulceag e textul, ideea mea nu a fost sa fie dulceag, si l-am incercat mai mult ca pe un experiment.
Am trecut de mult de faza cu dulcegarii infantile si spumoase, acum mi-e gandul la ceva mai serios. Dar, chiar si daca ar fi dulceag, de ce trebuie neaparat sa fie dur ca sa treaca de Atelier (am obsevat ca ai facut aceeasi remarca la un alt text de atelier). Eu cred ca pot intra in perfect echilibru cele doua stari.
Acum sa vin cu explicatii, soarele nascut din picaturi de roua exprima trecerea de la macro la micro, prin reflexia razelor soarelui in picaturile de roua, ci nici decum romantism occidental.

De asemenea, eu nu zic ca are cineva ceva cu mine, ci vreau sa scot in evidenta faptul ca daca esti editor trebuie sa comentezi, sa vii cu explicatii de ce ai bagat textul in Atelier - asa mi se pare normal.
Cat despre motto, normal ca nu ma opresc aici, eu oricum continui sa scriu, dar de 2 ani si ceva de cand sunt pe aici, nu au fost mai mult de 10-15 persoane care sa comenteze la textele mele (printre acestia 10-15 te numeri si tu).

Eu nu am nimic cu nimeni, dar totusi sa fim cu capul pe umeri.

Merci inca odata de trecere.

Marius

erata *nicidecum si *multumesc

Am dat de tine la poemele unui prieten și am trecut să te citesc. Sunt curios. Aterizarea în Atelier nu trebuie să te deranjeze. Sunt multe texte bune aici. Oricum s-a schimbat situația și aici. De unde bătea vântul și nu erau deloc comentarii, acum interacțiunea există și poți să îți faci o idee despre cum sunt văzute textele tale. Dar dincolo de toate, trebuie să scrii așa cum simți, așa cum ești, lăsând deoparte trend-uri, mode și altele. Nu trebuie neapărat să fii dur. Fii tu însăți. Fiecare individ are propria lui rețetă, tu și numai tu poți aduna totul, amesteca, stabili proporțiile și felul ingredientelor pe care le folosești și care ți se potrivesc ție și numai ție. Ține drumul tău și ascultă-te cu mare sinceritate și concentrare, fără să pleci urechea la nimicuri care dor. Sunt cuvinte pe care eu însumi le-am primit în momente de rătăcire. Sfatul lui Alberto e bun: „continua sa scrii chiar daca ti se pare ca toata lumea e impotriva ta”. Într-o zi vocea ta se va face auzită. Până atunci fie să câștigi prin exercițiu dexteritate lexicală, un decupaj fin al imaginilor, accente mai bine temperate.
Revenind la text, al doilea vers îmi pare în plus, încearcă fără el. Ar mai fii câteva simplificari de făcut astfel încât poezia să câștige în claritate. Ai câteva imagini sugestive. Dacă ar fi să amintesc doar „gustul dulce
al ploii”. Cum la mine plouă sunt tentat să simt dulceata picăturilor.


„Soarele născut printre picături de rouă
mi-a străpuns retina
mereu pierdută pe străzile întunecate ale
gândurilor”

Ultimele două strofe sunt preferatele mele.

Doru Emanuel

Doru, merci de trecere si de sfaturi, pe mine nu ma asta ma deranjeaza - ma deranjeaza faptul ca cel care imi tot verifica textele nu are responsabilitate si nu vine cu argumente. De scris, normal ca scriu ceea ce simt, si nicidecum nu am ales sa fie dur. Acum, referitor la a doua strofa nu cred ca o pot scote ca fiecare element din aceasta poema exprima ceva. De oprit din scris nu ma voi opri, nu merita sa ma cobor atat de jos pentru niste fiinte de pe undeva - intelegi tu.
Ma bucur ca ti-a placut.

Numai bine si spor in continuare,
esti pe drumul cel bun.

Marius