Poezie
sub clar de lună, sunetul valurilor
1 min lectură·
Mediu
zilele mi s-au scurs pe sub genunchi, acolo unde valurile au șters fiecare secundă
pe care ai uitat-o în infinitul privirii – când ai plecat nu mi-ai lăsat decât o cunună de frunze uscate
în scobitura palmei mele reproduc forma pierdută a îmbrățișărilor tale, sărutul fierbinte și obrazul fin
soarele se prinde de fiecare piatră, de fiecare ochi, de fiecare suflet
***
ai luat cu tine gara, ai adunat toate amintirile noastre și le-ai pus în valiza de piele
de unde câte un os mai străpunge prin fermoarul tras după tine
***
luceafărul pe care l-ai adus să-l cunosc zace îngropat în mare
026.372
0
DG