spre noapte, urma pașilor

cred ca nu e la locul ei fundul lacrimii si mai cred ca e mai frumos /fir de nisip fara istorie/ simplu. dar e un poem dragut. dintre putinele care imi plac cu adevarat.

Ecaterina, în primul rând apreciez trecerea ta. Am folosit \"fundul lacrimii\" cu scopul de vizual, de formă. Cât despre firul de nisip, lipsa culorii sugerează trecerea temporală, uitarea dacă e să spun așa.

Mă bucur că ți-a plăcut și să ne citim cu bine. Te mai aștept!

Cu drag,
Marius

nu îmi plac copacii ăia coșcoviți
coșcoviți e un cuvânt urât
copaci e un cuvânt frumos
dacă pui un cuvânt urât lângă unul frumos cel urât pare și mai urât

sunt de acord cu Ecaterina, fundul lacrimii nu e ok

tenebroasă strofa în care banca scârțâie sub grămada de oase...

în rest, o atmosferă ciudată dar care pe mine nu mă îndepărtează, nu mă pune pe fugă

ți-am mai spus eu și cu alte ocazii, cred că la nivel de discurs ar trebui să mai lucrezi, ai o deschidere prea mare pentru epitetele grele dar asta e doar opinia mea, desigur tu ca autor știi mai bine ce și cum dorești să exprimi

te voi citi ca și până acum cu mare atenție și îți doresc să scrii din ce în ce mai bine

salve

Dana, mă onorează prezența ta!

Referitor la \"fundul lacrimii\" ca să imi duc până la capăt ideea (deși nu obișnuiesc să dezbrac ideile atât de mult) se referă după cum am spus și Ecaterinei la partea vizuală iar aici am folosit această expresie pentru a sugera optica radiațiilor vizuale pentru că spre fundul lacrimei unde dimensiunile sunt mai mari și lacrima se adună optica e asemanătoare unei lupe, apare o mărire și o dilatare a imaginii. Din această cauză am folosit așa, că altfel aș fi putut folosi doar \"lacrimă\".

Despre copacii \"coșcoviți\" știu că șterge din culoare dar asta este și ideea întregii strofe, după cum bine ai observat Dana.

Mulțumesc mult pentru trecere și apreciez!

Cu stimă,
Marius

recunosc, pentru mine un adevărat fetiș sunt poemele sângeroase. sânge amestecat cu iubire. e mult mai bine decât textele tale anterioare de la atelier. îmi place că ai metafore reușite. și finalul e mișto, să știi. plus că strofa asta e chiar reușită
”plaja a devenit acum goală
de la prea multe cadavre
un gulag rătăcit
ce așteaptă tăcut
precum fiara sălbatică, ca o umbră
la capătul vieții”

amical, ca-ntotdeauna

Alberto, părerile tale sincere ca întodeauna și fără ocolișuri nu fac decât să mă bucure și să apreciez.
Mă bucură că ai observat diferența de scris și eu unul sper să îl îmbunătățesc mai mult de atât, și mă mai bucur că ți-a plăcut în special finalul - eu încerc de obicei în texte să le fac cât mai vizuale, să își imagineze cititorul tablourile de dincolo de cuvinte fără a utiliza imagini inserate în text.

Apreciez trecerea ta și să ne citim bine în continuare,

Marius

fiindca am citit putin din comentarii voiam sa spun si eu ceva..\"pe fundul lacrimii\" e f bine spuns, exprima f bine decantarea , si greutatea unui lucru trait.
impartirea asta intre cuvinte \"frumoase\" si \"urate\" e fortata..\"coscovit\" nu e un cuvant urat..si copacii se degradeaza, si mai ales cand sunt oglinda a caderii noastre.si imi place aceasta incercare de a atinge din nou, sa=i zic asa, o lume pierduta, si neputinta de a o ajunge cu adevarat..desi ai fost atat de aproape..

Cristina, mulțumesc pentru cuvintele frumoase și mă bucură părerea ta, mai ales descrierea, felul cum ai recepționat tu textul de față.

Cu prietenie,
Marius