Cristina Dobreanu

zace trupul ghem neîndurat și nici o chemare alta nu-i două cremene joacă-n cale una într-alta de-o scânteie trupul lor s-ar da cheltuit urmă din urma-i să nu rămâie nici cât

ce straniu coboară și mă îngăduie până-n vârf de degete lovind dulce valuri valuri mici o gleznă de lumină prin ape dezvelindu-se cînd și cînd ca o stea de după un nor

coborî din munte umbră de fală ca un prinț prin pădure cu alai domnițe stinse-n crengi pe nume să le cheme si ferecate-n cețuri tulbure pasul lor pe fund de mîl sa-l întoarne căci al lor

suie sisif golu-n deal și de gol ce era golul îl mâna pe sisif la vale iar și se munceau așa gol pe gol să se ridice și în urmă să se coboare

firul de lumină unduit preumblă pe sub vale ca o vână ici se arată lung lipsește mai încolo și când gata ești să-l sorbi intreg iaca nu-i deși a fost dar mereu valea o frământă o

ca o margine de sine plauri grei se dau în lături apele ca din zare chip de nevăzut purtau pe mal narcis se închină învins de sine

cărase jivina aripi mereu altele în oglinzi mai de potrivă îi erau dar noapte de noapte ai ei umeri împungeau teaca

răsar poame și apun în zare și câte una a îndurare valea în somnuri o răscoală jivinei chip să-i fie între umbre

umbrea jivina pe-un fir de apă nesfârșit o suflare zarea-i răsturnă se lăți iar cărarea și în urme reîncăpu jivina până la pasul dintâi

trec culorile din lume copacii nu se mai văd de zare drumurile rotite-n vale duse-s ca o boare și-n apa întoarsă-n adormire se încearcă iar o rază

Așteptând așteptând Luntrea în vis Mai aproape mai aproape Mai departe mai departe Dunga zării legănând Trupul tău ca un refren Dus de valuri

e pe cale frunza pleoapei să prăvale boabe mari de rouă glob cu glob trimise-n lume de copile culorile să-și închine soarele de le cheamă toate într-una ca nici una or porni-o în sus de

*** pustiu e câmpul o coală nescrisă ici colo o pală mișcă aerul a încropire jivina pașii își îndreaptă pe-un pământ ce abia se așază