Cristina Dobreanu

fiindca am citit putin din comentarii voiam sa spun si eu ceva..\"pe fundul lacrimii\" e f bine spuns, exprima f bine decantarea , si greutatea unui lucru trait.
impartirea asta intre cuvinte \"frumoase\" si \"urate\" e fortata..\"coscovit\" nu e un cuvant urat..si copacii se degradeaza, si mai ales cand sunt oglinda a caderii noastre.si imi place aceasta incercare de a atinge din nou, sa=i zic asa, o lume pierduta, si neputinta de a o ajunge cu adevarat..desi ai fost atat de aproape..

nici nu poti gandi altceva decat ca e o colectie de iubiri , tocmai de aia am zis ca e un surplus si ca paranteza poate lipsi..nu era nevoie de explicatia asta ..cand mai adaugi o iubire in \"cufar\" nu e de ajuns, nu se simte deja ca sunt si altele acolo si ca se vor mai aseza inca..?!

n-as zice ca e un poem rau,dar cred ca-i lipseste o oarecare tensiune..as renunta la paranteza(am o colectie de cateva mii)-suna aiurea, cufarul pt ce e daca nu ca sa adune si sa tot adune, ca doar nu pui la pastrare intr=un cufar o margica si atat. daca-mi permiti,o sa tai cate putin din ea, parca asa capata putina tensiune,putin freamat :

încă o zi rotundă
o iubire se așează cuminte
în gând
ca-ntr-un cufăr

trec goală
prin inima
fără să las uși deschise

nu mai ești
întâmplări fecioare
mă adulmecă pe la colțuri

e doar o sugestie,mie mi se pare putin mai bine asa..

frumos finalul...si deci, trecem prin acel anotimp de dincolo si in viata asta,iar acele umbre pe care poate le vom lua cu noi se inghesuie primele sa intalneasca noul anotimp, :) mai putin dvs care vreti sa reveniti mereu sa mai castigati o zi pe acest pamant.dar bine ca plecarile astea, pe cat de infricosatoare au ceva si frumos care ne intriga, care ne face totusi sa ne punem intrebari.

cred ca primul vers poate fi putin esentializat ca expresie, sa zicem de ex \"ma vor umple de taine\", sensul e acelasi...numai ca parca se transmite mai deplin asa, nu? nu ca ar fi vreo problema, dar punctuatia la care tii , nu e indispensabila in poezie, ritmul poeziei te poate conduce f bine, nu ai nevoie de semnalizari,de atentionari, vezi, aici ia o pauza. cand ti=am citit acum poezia am citit=o fara punctuatie si a mers f bine .:)

frumos, nu trebuie sa colinzi lumea ca sa traiesti cu adevarat.sunt oameni care fizic nu depasesc cu un pas ograda lor si cunosc totusi lumea.si de ce?!fiindca au ajuns sa se cunoasca pe ei insisi.

deci va chinuiti sa exprimati neadevaruri...
ceea ce atacati dvs in text, ar fi un anumit comportament care nu ar avea legatura cu credinta.dar de unde stiti ce il ajuta pe om sa fie mai aproape,daca crede ca poate fi mai bun stand departe de ziare, asa va fi pentru el...conteaza numai ce crede.daca unul vrea sa stea intr-un picior pe o stanca toata viata, crezand ca asa slujeste el, e problema lui,nu avem noi de unde sa stim ce si cum,ne depaseste.
pot sa judec un text si din pdv al eticii,nu?!fiindca si asta e un motiv pt care nu-mi place textul..

chestia cu \"metaforicalele\" e falsa, si ar fi trebuit sa stiti ca metaforele nu ar trebui sa fie folosite pentru ca dau bine, ci ca sa slujeasca ceea ce doriti sa transmiteti..nu cred ca e poet care sa nu apeleze la ele, si asta nu inseamna ca nu ar fi sincer ,sau ca ar fi pretios. ...si Dante a fost in infern...intr=un fel sau altul, toti cred ca coboram pe fundul tulbure al fiinte noastre,ideea e daca poti sa rascumperi ceva de acolo..

mare lucru nu e de textul asta, nici ca expresie,iar ca idee, scuzati=ma, ideea e undeva pe jos,e un fals pretext, daca vreti sa daramati ceva,puneti ceva in loc,asa eu cu ce ma aleg? macar sa fi fost scris bine..pai da, cenzura produce metafora, pt ca poti zbura frumos tocmai cand ai un reper, nu asa la intamplare, numai sa fie..cand reperele nu exista ne permitem orice..

o corectie, caci micile astea poeme ale tale sunt bune, dar visul, care e un castel de nisip, cum crezi ca putea fi altfel decat efemer? in texte asa de scurte, care vor sa prinda ceva in putine cuvinte, un cuvant in plus poate strica tot desenul.

nu stiu, ultimele poeme pe care le-ai postat sunt mai bune..reuseai sa prinzi o stare..aici nu.

am senzatia ca textului dvs ii lipseste putina transfigurare,ideea unui razboi interior, la care cealalta persoana nu poate patrunde ,ci doar simte voalat o \"durere sărbătorească\"- aburul victoriei in lupta cu patimele, un razboi tacut, nu e de-ajuns transfigurata.
primul dvs contact e mental, asa va incepeti textul :
\"scriu pentru tine cu toate că știu că nu citești
asta mă stârnește fiindcă e greu
să scrii pentru cineva care te lecturează \"-si nu e deloc poezie in versurile astea,e doar o enuntare, iar \"lectureaza\" din final e cuvantul e cel mai rau ales.poezia se afla in strofa :
\"nu citești și e de ajuns un film voalat
ca să se umple camera de o durere sărbătorească,
pentru că nu umblă străini și nici epave pe țărm
când marea lăsată în pace împinge în larg
un steag din războiul fără oase\".
idealul ar fi sa ne folosim si de suflet si de minte, doar asa suntem intregi, daca ne folosim doar de minte, textul iese sec, fara viata, daca ne folosim doar de suflet poate iesi dezlanat, confuz, plin de reziduuri, chiar daca cu cateva sclipiri de aur prin el,deci, cred ca mintea fara suflet si sufletul fara minte sunt ca doi orbi. acele \"incordari inerente\" sau \"imi da o speranta in plus \" devin atat de rigide,de exacte,incat ies din poezie, de ce nu doar \"incordari\", de ce nu doar \"imi da o speranta\"? de ce \"lucrurile transmit mai departe\",de ce nu pur si simplu sa duca ,si de ce mai departe, nu e clar ca transmit, mai trebuie sa fie si ingrosarea \"mai departe\"?!
poezia e aproape si aici :
\"mă tragi ușor spre tine, fără să vezi, fără să auzi
bucata de moarte încă vie și neterminată,
cu aerul rezidual intact și frecată cu șmirghel sub apă
în zonele unde se rărește lumina \" -unde e vb de acel razboi care se tine adancuri, acolo unde se rareste lumina, unde se afla reziduurile noastre....

Petrut,

textul meu saracu, nu e de sine stator, e legat de celalalte mici texte, nu multe,in care apare jivina..

mersi de semn.

e o greseala sa se faca distinctie transanta intre estetica si continut in arta..o opera are valoare numai atunci cand autorul isi aduce forma cat mai aproape de continut, de viziunea sa interioara...despre asta e vorba, si nu de a folosi niste figuri de stil pt frumusetea lor , pt ele insele...daca existia dihotomia asta, opera nu e intreaga...crede ca v-ati dat seama ca atunci cand inspiratia vine parca de undeva de sus, poezia se scrie parca singura,si atunci forma in care ea apare e atat de legata de continut incat fac corp comun, incat nu poti sa mai faci distinctia asta intre forma si continut..in momentele cand nu aveam aceasta inspiratie totala, putem incerca sa aducem forma cat mai aproape de viziunea interioara...e ca si incercarea de a aduce chipul nostru lumesc cat mai aproape de asemanarea cu chipul dumnezeiesc..

prea directa poezia. cuvintele nu sunt sarace pentru a exprima o viziune, cuvintele sunt si ele un material ,chiar daca viu , pe care artistul il modeleaza, cuvintele se spun pana la urma viziunii, daca viziunea e cu adevarat puternica.e ca si cum un sculptor ar spune ca lemnul e sarac,:) cand de fapt noi suntem saraci..
poate ca viziunea din aceasta poezie nu s=a copt suficient in dvs pentru a iesi la suprafata transfigurata..mesajul nu ajunge la celalalt daca e transmis exact, direct ca si cum ati transmite o informatie, ci doar atunci cand e trait..o idee netraita nu schimba nimic in om, nu-l ajuta sa creasca..

Trec prin lume ca printr-o lumină grea de secunde.

curge umbra printre pietre-n țărână,
se ascunde
tulburată de atâta singurătate,
de atâta veșnicie.
ghemuită pe un pumn de pământ
de parcă-i moartă,
de pare că-i vie,
udând clipa luminii
cu apă sălcie.

am elimant doar surplusul, asa poezia e mai simpla si are mai multa forta..e vorba doar de a esentializa putin, de a pastra doar ce trebuie...este tot poezia ta , dar fa si tu o mica comparatie cu varianta ta si ai sa vezi ca mesajul se transmite mai deplin.nu e nevoie de atata explicitare, si nici de atata personalizare -\"mi se ascunde..\" \"mi se scurge\".

e impresionanta raportarea ta la divinitate, e atat de fireasca !
pt tine divinitatea nu locuieste neaparat undeva sus, de neatins, ci salasluieste si aici, printre noi..de asta spuneam la cenaclu ca spatiul pe care-l creezi e viu.
uite cum apare prima strofa putin retusata :

Îngerii n-au aripi,ei au inimi,
din floare scurată,
care zboară pretutindeni
acolo unde un om îi cheamă,

-estetic e mult mai buna asa, dar nici n-as renunta la incercarea ta de a personaliza ingerii, fiindca asa ii aduci mai aproape..numai ca poti incerca o alta formulare in loc de cu \"nas roz de acadea\" .imi place f mult pornirea ta atat de fireasca de a te gandi la divinitate, si de a o intrezari atat de aproape.
adresa mea de mail e ias0mie@yahoo.com.
da-mi te rog un semn