coborî din munte
umbră de fală
ca un prinț
prin pădure cu alai
domnițe stinse-n crengi
pe nume să le cheme
si ferecate-n cețuri
tulbure pasul lor
pe fund de mîl sa-l întoarne
căci al lor
în furca pieptului
coace golul urieș
pe cât se înghite
se și scuipă
plămadă tot aleasă
mâini și labe
peste margini
în lume sări preaplinul
paiață să te poarte
ce straniu coboară
și mă îngăduie
până-n vârf de degete
lovind dulce
valuri
valuri mici
o gleznă de lumină
prin ape dezvelindu-se
cînd și cînd
ca o stea
de după un nor
***
se întunecă
nămolul nămol suge
cum ape spre ape cresc
în dulce somn se poartă jivina
printre maluri
la răscruci o gheară
râcâie crusta
piatră în piatră lovind
***
pipăie jivina
e pe cale
frunza pleoapei
să prăvale
boabe mari de rouă
glob cu glob
trimise-n lume
de copile
culorile să-și închine
soarele de le cheamă
toate într-una
ca nici una
or porni-o în sus de
firul de lumină
unduit preumblă
pe sub vale
ca o vână
ici se arată
lung lipsește mai încolo
și când gata ești
să-l sorbi intreg
iaca nu-i deși a fost
dar mereu
valea o frământă
o
zace trupul
ghem neîndurat
și nici o chemare
alta nu-i
două cremene
joacă-n cale
una într-alta
de-o scânteie
trupul lor s-ar da
cheltuit
urmă din urma-i
să nu rămâie
nici cât
