Poezie
anima, animus & umbra
1 min lectură·
Mediu
anima
să nu întorci privirea draga mea
vreau să-ți sculptez în ochi un fulg de nea
să simți adânc prin nerv cum dragostea
se decantează mai greoi decât ai vrea
dinspre perdea un fir de vânt se-ntoarce
și urc-agale printre sâni – îți place?!
te uiți la mine fix când timpul tace
și-apoi doar buzele și dinții-ncep să-ți joace
animus
privește-mă atent din cap până-n picioare
adoră-mă, căci tu ești sclavul firii mele
cuvintele-ți vor fi de mâine ajutoare
și-ți vei da suflul vieții drept plumb pentru dueluri
umbra
în cuști fără zăbrele zac măști –
care mai reci, care mai colorate
unele mai tăcute decât însăși liniștea
câteodată le purtăm, alteori le ucidem
sau pur și simplu praful timpului
va pune stăpânire pe ele
să nu întorci privirea draga mea
vreau să-ți sculptez în ochi un fulg de nea
să simți adânc prin nerv cum dragostea
se decantează mai greoi decât ai vrea
dinspre perdea un fir de vânt se-ntoarce
și urc-agale printre sâni – îți place?!
te uiți la mine fix când timpul tace
și-apoi doar buzele și dinții-ncep să-ți joace
animus
privește-mă atent din cap până-n picioare
adoră-mă, căci tu ești sclavul firii mele
cuvintele-ți vor fi de mâine ajutoare
și-ți vei da suflul vieții drept plumb pentru dueluri
umbra
în cuști fără zăbrele zac măști –
care mai reci, care mai colorate
unele mai tăcute decât însăși liniștea
câteodată le purtăm, alteori le ucidem
sau pur și simplu praful timpului
va pune stăpânire pe ele
0105376
0
