Duminică 23 Noiembrie 2008 s-a desfășurat a treia ediție a Cenaclului de la Deko la care au fost prezenți criticii: Octavian Soviany și Mihail Gălățanu și au citit scriitorii: Dan Coman și Șerban
Duminică 16 Noiembrie 2008 s-a desfășurat la Cafe Deko cea de-a doua ediție a Cenaclului Deko la care au fost prezenți criticii: Alexandru Matei și Octavian Soviany și trei noi scriitori: Daniela
auzi cerul cum se plimbă timid înspre noapte
cum norii poartă privirile de azi în cele de mâine
auzi copacul copilăriei noastre cum crește încet
cum leagănul pentru care ne certam
se depărtează
we got jammed with a bottle
curentul e scump
aprindem lampa
noaptea cuprinde încăperea -
laboratorul în care nicio muscă
nu mai intră-n călimară
frunzele rămase pe crengi cad de-atâta
Duminică, 9 Noiembrie 2008, s-a desfășurat prima ediție a Cenaclului de la Deko din acest an, într-o formă nouă, cu un public alert.
În cadrul cenaclului au recitat scriitorii Ioana Bogdan, Livia
Printre coapsele tale se pot vedea Tour Eiffel, l\'Arc de Triomphe
și mulțimea nărăvașă care se calcă-n picioare până la cer –
astfel, trăind pe picior mare, alături de tine pot vedea lumea,
pot
„Fly on my sweet angel,
Tomorrow I\'m gonna be by your side” – „Angel” – Jimi Hendrix
Corzile taie carnea prin părul electrizat
Mulțimi de bucle răsucindu-se direct spre solul presărat
pașii tăi surzi se pierd pe alei
prin ploaie de frunze uscate
pe bănci unde purtată de zmei
priveai ca prin sticlă spre noapte
vocea ta mută poartă spre chei
valuri reci de sunete
astăzi trecutul s-a întins peste unde de sunet
când luna și soarele se întâlnesc pe aceeași cărare pe care obișnuiam
să ne pierdem sufletele în fumul cel viu plin de stafii
printre cercuri legate
din nicovală sar scântei
ca dintr-o zbuciumată stea
în colțuri de triunghiuri vrei
și ruga ta și ruga mea
din umbra lumânării ei
atingi în zbor un fulg de nea
din nicovală sar scântei
ca
în luciul șinei privirile se scurg
iar trenul vieții ochiul ți-l întoarce
spre păsări negre pe ceruri în amurg
al nopții hău din barzi suflarea-și stoarce
din clipă-n clipă bătăile
diseară te-aștept în livadă
cu brațele largi la ceruri mă-nchin
din pieptu-ți iubirea să roadă
și buzele moi să ardă-n venin
din stele să facem pomadă
să-ți spun povești cu arome de
ușile vor sta deschise până ploaia și vântul le vor înfunda
iar șobolanii calm vor roade balamalele de foame-n urma mea
mă arunc într-una din copcile asfaltului doar cu un singur ochi
iar dame-n
trei falange - adunate-n frunte și-n piept, la vii și la morți,
apăsând umerii umili precum bolta lui Atlas -
le desfac, le pun în cutia de lemn,
ascunsă printre cărțile vechi,
prăfuită de
păstrez zâmbetul tău printre filele cărții din care citesc cu nesaț până la marginea soarelui
mă afund în umbrele ce se-ndreaptă spre noapte, unde vântul nu suflă, unde păsările se-ascund
printre
drumul meu se termină aici, trag linie albă cu panglici la capete și le prind în cuie
adun scândurile putrezite de gânduri și le leg cu sfoară de rafie
bag câlți între ele să nu fugă
când ți-e dat să ucizi, mâinile goale devin suport pentru arme cu două direcții
cu ele sapi în pământ precum niște excavatoare, ca să scoți din sicriu propria viață
azi, mâine, ieri – nu mai
Era Miercuri, dimineață, pe la ora 04:00. Am deschis ochii într-o lene profundă, m-am dat jos din pat, am așezat atent ceva îmbrăcăminte pe mine. Bagajul mă aștepta cuminte în colțul camerei, soarele
zilele mi s-au scurs pe sub genunchi, acolo unde valurile au șters fiecare secundă
pe care ai uitat-o în infinitul privirii – când ai plecat nu mi-ai lăsat decât o cunună de frunze uscate
în
ritualul magic al nopții înghite duhurile slabe prin pași vedici
palmele bat trezirea într-o incantație tribală
fiii săi macină munții, stăpânesc peste nori, purtați pe coame de
ți-am spus să mă lași în pace, să nu-mi mai furi de pe pleoape-amintirile,
să nu-mi ascunzi țigările și sticla de jack, să nu-mi uzi florile ce au putrezit peste noapte,
să nu-mi citești povești și
deschide ochii să vezi cum îmi pierd liniștea,
cum mă sufoc în camera mereu goală a zilei de mâine,
cum îmi întind palmele să-ți prind sufletul printre unghii
pe cioburi topite, picioarele mele