Rondel 3

frumoasă imagine a vremelniciei!
și dragostea care a răsărit din ruga ta și ruga ei
un poem - sentiment
un poem inocent, simplu, cast

mă bucur că ai și tu curajul de a posta o poezie cu rimă, strălucitoare prin tocmai simplitatea ei
cu sinceritate, Silvia

Da, un punct de vedere al vremelniciei, un tablou al unei bucăți din viață. Cât despre rimă - nu trebuie să uităm de tot trecutul. Mulțumesc mult Silvia! Vorbele tale se așează bine aici.

cu prietenie,
Marius

Am citit cu atenție cele trei rondeluri pe care le-ai postat în ultima vreme și sunt încântat de priceperea ta în abordarea acestei specii de poezie cu formă fixă. Ai reușit să readuci în atenția mea și a cititorilor tăi această specie pe cale de dispariție și ai făcut-o redându-i un soi de prospețime și actualitate, demnă de poezia de astăzi. gf

George, mulțumesc mult pentru semnul de lectură. Vorbele tale mă încântă. Rondelul e una din speciile de poezie cu formă fixă care îmi place enorm. Sper să nu fie pe cale de dispariție și mă bucur că ai observat tenta de actualitate și că ți-a plăcut.

cu prietenie,
Marius

interesant poemul, bine construit, imagini dulci ce transpar dintr-un discurs poetic inteligent, cu adevarat un poem bine plasat intr-un cotidian nebun!
frumos și palcut la lectura textul tau, marius!
cu placerea lecturii,
petru hamat

Petru, apreciez semnul tău de lectură și îți mulțumesc mult pentru feed-back. Imaginile nu sunt ele prea dulci dar trebuia să mă bazez și pe contrast. Mă bucur că ți-a plăcut. Te mai aștept!

Cu prietenie,
Marius

Apreciez performanta de-a scrie cu rima. Am spus mereu ca, inainte de-a scrie fara rima, iti trebuie scoala rimei. Unii au inteles, altii au crezut ca vor scapa si vor da poeme fara rime, la ummbra unui tartor de prin literatura noastra. Despre acest rondel: nu are idee. Are tot ce trebuie inafara de intelegerea catre cititor. Daca poti scrie rondel, uita-te la Eminescu. Sau, mai aproape, la Adrian Munteanu, ca ai fost la lansare. Nu te consuma cautand rime si metri, transpune o idee in rondel. Nu e numa\' tehnica aici, e si comunicare.
Apreciez, cum am spus , tehnica poetica. Si atat. Ca sa nu te superi, exemplific> \"Din nicovala sar scantei\". Ce Doamne ar putea sa sara de acolo? Celule fotoelectrice?
Dancus

Ștefan, bucuros de trecere și de semn. Răspuns: aici nu m-am jucat cu rima doar pentru a scrie un rondel, sau pur și simplu pentru a așterne niște versuri care în opinia ta nu au idee, doar așa pentru că nu am ce face și mă plictisesc.

Normal că din nicovală sar scântei, dar aici folosesc această imagine ca un fel de Big Bang cu influențe religioase, scânteile nu sunt unele normale aici ci mai mult dătătoare de viață, vlăstarii începutului.

\"triunghiuri\" - sfânta treime, ochiul magic

\"și ruga ta și ruga mea\" - rugile unui cuplu pentru comuniune

\"din umbra lumânării ei/ atingi în zbor un fulg de nea\" - căsătoria, urmată de bucurie, extazul purității și apoi a nașterii unui copil, urmată apoi de recunoștiință, amintirea începutului prin repetarea primelor două versuri din prima strofă.


\"se-ascunde visul de-o zăbrea\" - reprezintă dorința de libertate dar și comuniunea, și starea care o reprezintă acestea, euforia.

„Leii” - curajul și apoi pasiunea, avântul \"mușcând din ea doar dragostea\"

Acestea sunt doar o scurtă prezentare din idee mea referitoare la acest poem.

Am mai spus odată și voi mai spune de câte ori va fi nevoie, că eu nu scriu din plictiseală și de dragul rimei, fără a avea vreo idee. Toate textele mele au câte o idee de bază căreia le-am scris. Dacă textele mele nu ar fi avut idee, atunci nu aș fi fost pe acest site, și nici în altă parte.

În plus, mie nu îmi place ca un text să fie prea lipsit de culoare. Dacă aș da mură-n gură la fiecare text, dacă aș oferi orice toată ideea atunci cititorul s-ar plictisi iar textul meu ar fi egal cu zero. De citit i-am citit și pe Eminescu, și în special pe Macedonski, rondelurile sale.

Dacă asta e părerea ta despre textul de față, îmi pare rău atunci!

Dacă mai vrei răspunsuri mai am destule, și oricând îți pot prezenta ideea din fiecare text al meu.

Mulțumesc!

Cu stima,
Marius

Mă primiți și pe mine la dezbatere?
Am mai scris un comentariu, mai \"elaborat\" decât acesta, dar s-a pierdut; încerc să reiau câteva idei, sper să mai am răbdare.
Domnule Marius Surleac, eu apreciez foarte mult eforturile dumneavoastră de a scrie în această formă și atenția pe care se vede că o acordați fiecărui detaliu. Am citit cele trei rondeluri și, în mod evident, pentru mine acesta este cel mai bine finisat, neavând, în opinia mea, nicio neregulă din punct de vedere al prozodiei.
Totuși, tot doar în opinia mea, rondelul este o poezie cu formă fixă care se pretează mai bine la stilul \"tradiționalist\", decât la cel \"modernist\" sau \"postmodernist\". Să mă explic:
Farmecul unui rondel este dat tocmai de faptul că având doar două rime, și repetându-se unele versuri, are un efect eufonic deosebit, care îl încântă pe cititor. Dacă acest cititor, după fiecare expresie, stă să descifreze metaforele dumneavoastră, atunci se pierde efectul eufonic de care vorbeam, rima și ritmul nemaiavând farmec. Invers, dacă cititorul citește \"dintr-una\", savurând efectul dat de rimă, ritm și măsură, pierde înțelesurile din cuprinsul poeziei. Pe de altă parte, rondelul trebuie să aibă doar o singură idee mai importantă, numită și \"motiv liric\", ușor de înțeles de către cititor, motiv sintetizat de primele două versuri, întărit și completat de celelalte și încheiat cu repetarea primului vers, vers care, în încheiere trebuie să sune ca o concluzie, ca o sentință; rondelul nu trebuie să se risipească în prea multe planuri, în prea multe idei și mesaje și nici nu trebuie să fie prea \"metaforizat\". Bineînțeles că adevărul este pe la mijloc, în sensul că nu putem rămâne \"încremeniți în proiect\", trebuie să ne modernizăm, să inovăm, sunt de acord cu metaforele în poeziile cu formă fixă, dar, nu exagerat de multe...
Sper că nu am supărat, repet, apreciez foarte mult eforturile, talentul și migala autorului, se vede că are și pricepere și curaj și nu aș vrea să-l descurajez eu...
Cu cele mai bune gânduri,
Cornel Rodean

Domnule Cornel, vizita dumnevoastră mă încântă și apreciez sfaturile pe care mi le-ați dat. Vă susțin întru-totul! De descurajat, nu m-ați descurajat deloc. Știu că stilul e unul tradiționalist, dar am încercat să păstrez și o tentă de modernism. Oricum, dacă este să lăsăm deoparte toate explicațiile din comentariul meu anterior, și să privim printre ele, eu cred că se observă cât de cât ultimul vers ca și concluzie, dar și planul principal.

Vă mulțumesc!

Cu stimă,
Marius Surleac