October spleen

Ai surprins frumos toamnă cu trena ei de melancolie. Poezia întreaga e foarte vizuală, se desfășoară elegant, simplu. Pare un teritoriu familiar în care talentul s-ar etala la cote mai înalte.
Un titlu foarte bine ales.

Doruleț

Mina ta devine din ce in ce mai sigura pe condei, ori - in cazul de fata - pensula!:)) Am deja multe imagini pe retina redate de textul tau, fiecare facind parte dintr-un octombrie ce se cuibareste adinc in suflet.
Strofa favotita:

\'gramofoanele-n vitrine
sună printre poze șterse
de ferestre se vor prinde
ochii ațintiți spre mese\'

Marius, pentru mine peisajul tau arata melancolia in toata splendoarea ei!
Felicitari!
Corina

Doru, mă bucură foarte mult că ai surprins melancolia și vizualul de dincolo de cuvinte. La asta mă aștept din partea cititorilor - să poată vizualiza dincolo de cuvinte, și se pare că și Corina a prins tabloul. Mulțumesc Doru!

Corina, mă bucură trecerea ta și cuvintele frumoase pe care le-ai \"pictat\" aici. După cum am spus mai sus, lui Doru, sunt bucuros că poemul de față a avut acest efect asupra voastră. Mulțumesc Corina!

Mulțumesc prieteni!

Cu prietenie,
Marius

viziune a unui anotimp epidermic răsturnat, a cărui în-suflețire este percepută dinspre suprafața lucrurilor surprinse într-un imediat al des-compunerii, al de-gradării (cu toate aspectele pe care acest tip de algoritm semantic îl implică).

asisităm la estetizarea unei ipo-stazieri, a unei încremeniri în formă incipientă, în care mișcarea este redusă la formă, iar planul celor două tipuri de imagine (interioară vs exterioară) este sugerat de imediata apropiere a clar-oscurului (negrul, absența becurilor, „departe înspre noapte” șcl)

și, pentru ca senzorialul unui astfel de anotimp să fie deplin, autorul recurge (prevestind iarna) la „patină”, la eufonia căptușită în praf a anticariatelor


cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

extrem de \'vizuala\'(ceea ce te caracterizeaza), cu un aranjament ludic al prozodiei indraznet si reusit, felicitari!!!
am retinut:
\'mă arunc într-una din copcile asfaltului doar cu un singur ochi
iar dame-n brațe mă vor lua cu celălalt\'
o tema asemanatoare am dezvoltat-o si eu mai demult...
romantismul nedisimulat are accente de neorealism, poate chiar trimiteri metafizice catre suprarealism, foarte interesante planurile imagine-stare, pictural-filosofic, sunt impresionat, mare bucurie a lecturii...
cu drag,
eugen

Vasile, aprecierea ta nu poate decât să mă bucure și să mă îndemne să merg mai departe - încep să cred că intru pe drumul cel bun și-mi îmbunătățesc calitatea textelor. Euphony - da. Ai surprins foarte bine ideea de suprafață, de detașare. La fel și clar-obscurul! La partea cu anticariatele - am vrut să sugerez două imagini: pe de o parte esența unui anticariat expus mai bine în planul apropiat; pe de altă parte schița unui restaurant de modă veche care dispune în vitrină de elemente vechi, tip anticariat iar ochii sunt ațintiți spre mesele pline de bucate, unde se poate găsi o gustare caldă - în contrast cu atmosfera de afară. Ambele situații cuprind tânjirea, resemnarea, etc.


Într-un final, mulțumesc mult iar semnul tău înseamnă enorm pentru mine!

Cu deosebit respect,
Marius Surleac

Eugen, bucuros de semnul tău de lectură și apreciez toate cuvintele frumoase pe care le-ai \"asezonat\" la conținutul poemului de față. Mă bucură mult că prinzi partea vizuală din fiecare text al meu. La partea de prozodie, cred că ai observat aranjamentul și ideea pe care am mers, de paritate ;). Romantismul acela are mai mult tente de suprarealism. Știi foarte bine că îmi place suprarealismul din toate punctele de vedere (pictural, poetic, cinematografic, etc.)

Mă bucur că ți-a plăcut Eugen și mă încântă trecerea ta!

Cu stimă,
Marius

În general, la versuri lungi nu prea merge rima, dar luat în ansamblu, în ciuda acestei mici cîrcoteli, poemul este destul de convingător. Cred că ești pe drumul cel bun.

Liviu, da - ai dreptate că rima nu prea merge la versurile lungi și în cazul de față am vrut doar să ofere un pic de ritm, ca să aibă fluență și să se potivească cu ideea.
Din această cauză și numărul silabelor alternează după un anumit ritm impus (după cum am amintit mai sus lui Eugen). Mă bucură această opinie și părerea că sunt pe drumul cel bun.

Mulțumesc!

Cu stimă,
Marius