Meta(mor)fiză

În fiecare zi tragem o linie și fiecare zi o prindem cu panglici. Tristețile, dezamăgirile dacă le-am putea lega cu rafie să nu ne mai bântuie, ar fi tare bine.
Un discurs ușor amărui, claritate în idei, o bună curgere a gândurilor așezate firesc. Evoluezi.
Poate altfel aș fi structurat poemul.


Doruleț

Meta(mort)fitze

unde meta e cel mult figurativ, nu metaphisique, moartea e festivă dar nu veselă, mortul e de bună voie si nesilit melancolic, ținuta e de gală teatrală, decorul asemenea, \"drumul meu se termină aici, trag linie albă cu panglici la capete și le prind în cuie\" ăsta da, e un vers foarte mare, de reținut:)

acțiune avem:
adun scândurile putrezite de gânduri și le leg cu sfoară de rafie
bag câlți între ele să nu fugă lacrimile

decor care -te- costă scump:
trenul în gară aduce stindarde dinspre lumile vechi, dinspre timpul pierdut
aburii săi clocotesc în privire și se pierd în pustiul albastru
de unde pașii au uitat să se mai întoarcă

efecte speciale si suspans:
îmi trec peste mâna stângă focul din suflete de ceară, ochii se-nchid pe dinăuntru
iar picioarele se ascund sub luciul pantofilor
de mărime necunoscută

*** avem si autocategorizarea:p

iar ultimul vers le renegă pe toate, cum stă bine unuia care moare fff poetic;)

fitzele din titlu sunt bonus, pentru cine iubește calculele nesfârșite între parenteze și indecizia amară?:D că nu văd ce alt joc de cuvinte s-ar isca din prețioasa arhitectonică agonic sepulcrală):=)

*ultimul cuvânt* ar merita mai puțină teatralitate;)

metamoarte ușoară în continuare:)

Doru, mulțumesc mult pentru semnul de lectură și apreciez feedback-ul. Te mai aștept. Mulțumesc prietene!

Iolanda, ai prins un pic din idee - dar să știi că eu nu scriu cu \"fițe\" și nu voi scrie vreodată astfel + nicidecum titlul nu e scris pomptuos doar ca să zici tu că e cu \"fițe\" - dacă te uiți mai bine vei vedea că au legătură cu poemul toate semnificațiile din titlu. Ultimul vers nu renegă tot ce a fost înainte. Mulțumesc de semnul de lectură!

Cu prietenie,
Marius

dragă marius, nu mă lua așa ca și cum te-aș fi salutat din mers:( chiar am citit și comentat cu mare atenție poezia ta, merit mai mult decât sărăcia aia de salut standard agonic!!!

care idee am prins-o, cât din ea, ce câmpi am bătut??
bine, spune-mi tu ce e META aici?
(mor)e clar
fiză o fi de la fizz?:) ok, nu e de la fițe, nici nu e un sufix poetic...

cu cel mai mare și mai respectuoas bobârnac, te rog să îmi spui dk nu am surprins bine atmosfera și decorul de teatru, acțiunea filmică, sugestia de box office autoevalua(n)t...

nu de fițe te acuz, frumosule mire nenuntit, ci de ermetism, în ciuda imaginilor clare, pe înțeles.

aștept aici, pe scândura 4:)

As putea incepe cu analiza forenzica (precum Ms Bob, mai sus!): un text bine gindit, cu imagini alese la milimetru, fond, blah-blah, dar stii, ca cititor simt aici agonia creatorului, transmiti (cel putin mie!)acel gust \'sweet and sour\' si acea turbulenta interioara in orice proces de transformare - and that\'s all that matters!:)
Regards my friend!

Ok, Iolanda!
În primul nu te-am salutat după un standard agonic și deloc nu e cu ofensă. Îmi pare rău dacă asta a ieșit – așa salut eu de obicei, iar cu cei pe care am ajuns să-i cunosc cât de cât folosesc alte apelative. Apreciez enorm comentariul pe care l-ai lăsat și nu ar trebui să te simți atât de repede lezată – dacă te-aș fi ridicat în slăvi te-ai fi simțit mai bine (nu obișnuiesc să fac așa ceva)? În plus, nu am zis că bați câmpii.

Acum, răspunsuri:

Ermetism – Da!

Metafiză – partea dintre diafiză și epifiză, o zonă de tranziție și de creștere și de producere a unui cartilaj nou; de aici las să se subînțeleagă

Fiză – element de producere, de creștere

Mor – e clar!

Meta – transformare, schimbare, dincolo de...

Idee este cea de trecere spre un alt nivel, o schimbare în mai bine poate și deschiderea percepției senzoriale și extrasenzoriale spre viitor. Prima strofă descrie construirea unui altfel de sicriu, unul bazat pe renunțare, pe sentimente și imaginație. Rafie, câlți, cuie – tâmplăria, etanșeizarea și îmbunătățirea propriului eu, cu elemente izolatoare gen „câlți”, elemente de fixare gen „cuie” și elemente de legătură gen „sfoară”.
Strofa a doua se dorește să fie mai vizuală, cu remușcări, dorințe, cu efemer, senzația de gândire profundă cu ochii ațintiți spre albastrul cerului care sugerează și realitatea.
Strofa a treia sugerează moartea cu elementele descriptive de mai sus.

Ultimul element nu anulează nimic ci susține mai puternic primele trei strofe, metamorfoza, un nou început prin năpârlire (restul las să se subînțeleagă), ultimul chip trist pentru a deveni mai plin de viață, fracul aduce eleganță, iar ultimul cuvânt este pur și simplu ultimul cuvânt din vechi, din poem, din orice.

Dacă vrei să mai vin cu explicații la ce am gândit prin textul de față, mai vin – mai sunt destule; dar cred că pentru moment este de ajuns. Las cititorii să se gândească mai departe!

Încă odată îmi cer scuze că a ieșit astfel. Pace?

Cu prietenie,
Marius

Corina, mă bucură trecerea ta și îmi cer scuze că pe română nu las semne de lectură - dar echilibrăm pe engleză. :)

Să știi că sunt și eu adeptul analizei forenzice, doar atunci când se depășesc anumite limite. Glad you pointed out the \"sweet and sour\" sau \"bitter\" chiar!:)) și că ai prins ideea de transformare.

Best regards and wishes,
Marius

stimabile, scuzz mi pentru exaltarea de a te numi ”dragă”, era doar un mic șantaj sentimental sperând să smulg informațiile de la tine:))
tu nu ai înțeles că titlul NU mi-a plăcut, poezia e din ce mai bună, cu fiecare lectură...
genul de text care te poate ameți dk nu ești atent, câte bordeie, atâtea chei de interpretare (câte bordeie, atâtea cheie:D)

deci, dk tot știi să explici așa de clar mecanizmu cu fiză, poate îmi zici și mie care e răspunsul la ghicitoarea dlui chitul grigore ....pls...că nu mai pooot, mă perpelesc de 2 săptămâni, mai am puțin și organizez un commando să-l răpim pe dl chitul și să-l torturăm până ne spuuuneee:((

anybody??

Iolanda, mă bucur că am stabilit ce era de stabilit. Cât despre titlu, ție poate nu-ți place altora poate le place, mie îmi place. :)). Mă bucură aprecierea ta și faptul că se îmbunătățește cu fiecare citire - textul oricui poate fi văzut în multe feluri, depinde de interpretarea fiecărui după cum bine ai zis.

Nu am văzut ghicitoarea dlui Grigore dar mai făcut curios - dacă voi ști răspunsul îl voi posta.

cu prietenie,
Marius

as renunta la pronumele personal incepand din primul vers. si_le_leg suna aiurea. iar sfarsitul il vad asa: arunc la gunoi pielea de ieri, ultimul cuvânt. pentru reliefare nu e musai descriptia. aspectul stilistic ramane.

Sorin, mulțumesc de semnul de lectură și sfaturi. O să mă mai gândesc la partea cu pronumele personal și la a doua idee. Mulțumesc!

Cu prietenie,
Marius