cum să fie
mă trezesc într-o pagină-cameleon, încordată. da, mă uit pe aici și pe acolo și nu am mai scris demult, mă revolt tot mai tare când văd cuvinte, veninul de care mă golesc, sau veninul cu
nu-i nimic
încă respir locurile astea , în amintiri cerul pare atât de liniștit și de albastru de parcă vrea să-i privesc norii cum se plimbă. azi am simțit iar vântul lent, de primăvară, cum trece peste
un oarecare
ar trebui să încep cu ceva de genul aici sunt iar, cu încă o injecție plină de veninul din noapte cu gânduri proaste înțepate frumos într-un panou. în boala asta sunt idei contra
spațiu
aceste cuvinte sunt oarbe, mă ascultă, până ce se satură de viață. am destulă putere să mă gândesc la tine, să mă ascund după umeraș și să-ți aștept haina, ca și cum aș fi vie. am călcat peste
cuvinte
în noaptea asta creionul este plictisit, ca și viziunea despre mine și în sfârșit plouă, o ploaie ce n-ar putea fi pusă pe niciun sait, un marș de fantome prin capul meu și mult timp. unde
astăzi
spiritul se încrucișează ca vrejul de fasole îi cresc frunze, învață să zboare. inelele au ghimpi, se înfig încet în dragoste, încleștează negrul printre șuvițe de păr, încet, tot mai
liniște
sunt stresați iar, plecați, veverițe care-și devorează pieptul. să încerc. n-am mai întâlnit realitatea într-un ambalaj de vise și de-aia n-ar trebui să se știe că răceala mă ia de la fiecare
astfel
s-au respins în oglindă, reflexii rasiste. parcă știau să adoarmă, să se strângă în brațe. se prefac. știu să plângă, își scapără mâinile de frunte și mâzgălesc pereții cu sânge. dar
io fără semnătură
mă lovesc ani, fiecare val cu câte o copertă, eu cu scut și cruce. viața se bagă pe sub piele, în oase. sper să fie calm, liniște, să nu las vreun refren... știu că oglinda mă taie și
i'll find a way
Am viziuni mulate pe Biblie, tentații de a-l face pe Dumnezeu animal pentru că urmează legile naturii. Noaptea este rece și lungă, stelele sunt doar o tocătură de puncte puse în bolul cu materie
Obișnuim să punctăm
30 de minute ca să-mi strâng pumnii și să-mi închid ochii, să-mi aplic formula pentru "go away". ei sunt inocenți, se dau unii pe alții, ca într-un tobogan uman. au plecat în camera
Rumeguș
Sunt dimineți în care mă trezesc într-un stomac de vise, am 7-8 ani și spionez puii de curcă. Văd o emisiune despre T-rex și sap în livadă după rămășițe. Am o tovarășă care îmi construiește
Age of loneliness
Aș vrea să mă ridic, dar patul este plin de stele prinse în scame, visele mele s-au transformat în praf, am impresia că în fiecare noapte copiii se joacă de-a hoții și vardiștii, se împiedică în
cum vor slăbi aceste cuvinte
nu știu dacă ai ieșit în parc după melci, dacă ai înfipt un cuțit în pat și aștepți să-i curgă sânge, dar încercarea de a găsi puls nu există, porumbeii au vomitat pe cer niște viermi cu efecte de
Atunci când plouă, curcubeul se pune la cuptor
nu departe flutură frunzele, se întorc rând pe rând față-spate, copacii au senzații halucinogene, închid ochii... cerul e plin de săgeți înnodate, alături doarme fericit cupidon, sunt cu umbrela
semne de somn
o porțiune de cioburi întinse în față, de parcă s-ar monitoriza ritualuri de creștere prin sticlă pentru semințele de trandafiri, filmate direct din pământ. e noapte, fluturii se dau cap în
pământul are buzele crăpate
norii se puneau în linie dreaptă, gata să-și ducă mâinile la tâmplă și să plece într-un război fără țintă. ce e dragostea? mă întrebau. eu niciodată nu le-am răspuns. priveam cu dispreț cum își
s-a prevestit de-a dreptul o furtună
când îmi împachetez zilele și le duc la semnat, într-un birou strâmt între două blocuri directorul îmi privește mai întâi palmele arse, apoi le ștampilează. într-o zi i-am aflat planul, le
să fie somnul cel ce țipă
într-o zi dragostea va sta cuminte într-o ladă pe post de fruct putrezit, vor veni oameni și se vor închina, am fost și eu în biserică, știu de ce vin oamenii, vara este cald, mortul pare să
Confesiune. și-un răstignit pe gard
la sfârșitul vieții ne vom izbi cu toții de tavan, ne vor tremura mâinile încercând să mutăm ceva. de teamă bănuiesc fantomele trecute pe invizibil, de când cu messul ăsta se permit de
Sweet little death fly into me and smile
s-au stafidit strugurii, iepurii au intrat în pământ, cârtițele s-au cățărat pe șpalieri, satul ăsta nu mai are vreun cer și nici destul oxigen în aer. baba oarba era un refugiu ignorant, acum se
în memoria nopții, un candelabru...
ieri ai spus că prea mult egoism strică, ai spus ca nu ai nevoie, așa că am continuat să te trag in barca ce se leagăna cu mine. stau să cad, deci, râzi! nu vezi cum îmi place să mă balansez? îmi
bandaj pe crăpătura lagărului
este pustiu. cerul, fără chef de culoare, șoptește ceva, probabil spune că timpul nu mai vrea să stea cu noi la masă, au rămas doar fantomele ce se uită frustrate una la alta până ce se
Dacă nu te vezi în poză atunci rupe-o
se văd blocuri ascuțite cu ferestre de termopan, vîntul bate în gol, lanțul de la bicicletă la fel, dragostea stă pe trotuar, își pune ochelarii de soare se scrijelește în fața mea cu mâna
jobenul de gheață topită
am să vă prezint un spectacol de magie, dragilor, niște clovni ce merg pe roți și fac rând pe rând oamenii să dispară, oferindu-i directorului un public anonim, așa cum era pe vremea când eram cu
Acolo se crestează buruieni
mă țineam de copac privind cireșele aproape animate, felinare cu ochi roșii și pupile albe, dacă-mi amintesc bine, păianjenii făceau cascadorii, fiecare își forța pânza, scârțâiau până și
Dacă adorm atunci să aprind un loc
primăverile sunt bulangii, dragule, mai întâi ajung la pubertate, abia după aia se nasc. prin camera mea s-a improvizat haosul. oglinzile se strâmbă, iar crăpăturile tâșnesc fulgere de fiecare
unknow theory
închisoare. celulele au gratii de șerpi fără capete, șerpi morți și înnodați, pe post de uși deformate (pentru că atunci când împleteam nenorociții încă se mișcau și mi se încolăceau pe
amintiri gravide
câteodată casc la gândul că o să scriu iar vreun vers nereușit, mi-am lăsat fața pe noptieră, noaptea trecută mi-am suflat vreo câteva fumuri pe oglindă, câteva fire albe în cap, mâine mă duc în
o frunză galbenă din mine
dacă la noapte va ploua, o să-mi întind mâinile pe geam amintindu-mi de clipele în care clovnul de pe tavan începea să gâfâie, uneori stăteam ghemuită în pat și îl ascultam, alteori adormeam
Începutul a promis libertate
#cai albi, neînhămați din zorii zilei, galopând sălbatic spre un lac# plutirea este zborul văzut de departe, înfrățit cu gravitația, totuși neoprit din a mă privi, de la răsărit încoace
roșu și vag
#odată plecată din lumină am intrat în tunel. apoi m-am trezit sub pământ, încolțind...# Soarele a început să moară, razele fulgerau, cărămizile îmi cădeau în cap, mă grăbeam la
polen mitralieră
ninge-n stele și-n potcoave, n-ai vrea să respiri rugina, Luna are acum vreo două-trei fețe invizibile. de-ai privi cum ceilalți sunt loviți și se zbat pănă ce mor, crede-mă, n-ai face
Întâlnirea definitivă
I Soarele-și arată ochii bulbucați, absoarbe lumina cerului. A ajuns la roșu-indigo electrificând licurici pretutindeni. II Luna apare, ridică broaștele uscate de pe nuferi. Privirea
Atâtea-au fost în ziua aia...
I n-am idee cum a-nceput. poate că eram somnambulă când am ieșit afară din casă. poate că mintea mea era prinsă în prea multe chestii SF și trăia în mod plictisitor viața pe Pământ, dar știu
my form of reality
touchscreen-ul ochelarilor... ne cunoaștem de mult. știu că adună amprente zi de zi, predă circuite vorbitoare și lungește razele de lumină până obține culori hibride. numai respirația-i
Întunericul de la capăt
Sâmburii se varsă la vale, Cireșii au rămas stele ce-ncep să putrezească până se evaporă, Norul de de-asupra filmează -- pentru-a se lăuda cerului, Balky se joacă... Sâmburii lovesc stupii,
gelos pe roșu
luna strălucește, orbitează, la fel și tu, mereu in axa ei . Voi doi sunteți uniți , anevoie legați unul de altul și puși să mărșăluiască același ciclu. argintul se află in stropii de
burn some angels
Albul este spart în cărți fragile, fumează litere Și inventează un puzzle, Momentul Imigrării spre tine.. Rădăcina unui brad Regenerează licoarea, Trezește mirosul. Albul se ramifică în
Reborn
Se cuvine să admir Clapele pianului, ușor salvate printre iarbă, Expansiunea radiațiilor, Precum și Vânarea unui ritm cu dirijor încorporat. Transmiterea
Înțelegerea, intersecția cu răsplată
Adunarea punctelor la un loc. Mâini ce desenează cercuri, valuri, ce valuri... Precum și născocirea răului, Blocat însă la intrare, adormirea albă și clară. Chipuri, chipuri... Portrete
