bandaj pe crăpătura lagărului

este pustiu. cerul, fără chef de culoare, șoptește ceva, probabil spune că timpul nu mai vrea să stea cu noi la masă, au rămas doar fantomele ce se uită frustrate una la alta până ce se risipesc. focul este gata și nicio urmă de soare la orizont, nimic de gătit pentru micul dejun. cad frunze, fără vreun gest voodoo prin aer, fără răsuciri, este pustiu. focul arde, promite veșnicie și își arde mâinile. seara trecută zeii râdeau morți de beți pe mormintele din cimitir făcând balonașe din salivă. s-ar putea să nu fie zei...