Poezie

oameni cu naftalină

1 min lectură·11 ianuarie 2013

Mediu

#pune-te la masă, stai zile întregi,

nopți vișinii, întocmai ca vinul,

ia-te de la un capăt la altul și rupe-te în fâșii,

pune-ți conturul să stea rezemat în coate

cu ochii deschiși#

M. a murit dintr-o dată

cu mâna pe clanță

după ce a terminat de decojit pereții,

a curățat până și țiglele de licheni

cu un cuțit cu mâner de piatră,

exersa arucături în dulap,

i-a decupat partea din față,

a scos grămezi mari de molii

care i se mai așează și acum pe genele fixe.

am auzit ca și-a crestat încheieturile,

a scris cuvinte de dragoste cu sânge

pe o foaie albă

pe care a ars-o în baie

și tot acolo a spart o cruciuliță,

a plâns și și-a smuls câteva fire de păr,

pentru că îi era frică să își taie scalpul.

a fost vinovată

și fiecare om cu care dădea mana

îi amesteca sângele cu argint viu.

002.221

Mariana Aurelia Gunță. “oameni cu naftalină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-aurelia-gunta/poezie/14021820/oameni-cu-naftalina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.