s-a prevestit de-a dreptul o furtună

când îmi împachetez zilele și le duc la semnat, într-un birou strâmt între două blocuri directorul îmi privește mai întâi palmele arse, apoi le ștampilează. într-o zi i-am aflat planul, le aprobă în așa fel încât câinii vagabonzi să creadă că țin oase de găină în mâini și, cum sunt ei înfometați, mă aleargă tot drumul. când se întâmplă să mă prindă zici că sunt ca ăia de la sims 2 când le moare iubitul/iubita, soțul/soția și trebuie să cadă doctorii din cer pentru un control... eu să spun că m-am uitat în sus, am văzut numai rotări de vultur. ajunsă acasă le arunc într-un colț, le aprind o lumânare roșie. [mă uit spre cer, aș vrea să arunc un colac de salvare, să-l trag pe dumnezeu pe geam și să îl închid aici, poate se va mutila cu foile din colț când îl voi lăsa singur] ar merge o cafea tare. în oglinda mea mereu rulează filme alb-negru, rând pe rând trec anotimpuri, mor rude, se pierd semințele de flori, au mai rămas vreo 3 trandafiri în toată grădina, plus câteva mărunțișuri. uneori mai întâlnesc și câte un dialog, se spune că noaptea vin vardiștii, la culcare! \"shh... i-auzi cum cântă greierașii\" http://www.youtube.com/watch?v=ZRbv4O65vBo