spațiu

aceste cuvinte sunt oarbe, mă ascultă, până ce se satură de viață. am destulă putere să mă gândesc la tine, să mă ascund după umeraș și să-ți aștept haina, ca și cum aș fi vie. am călcat peste mine ațâția ani, ca un zombie murat, fără să cred că am crescut. nimeni nu m-ar putea auzi, sunt atât de înfiptă în lavă la fiecare întoarcere în mine. este o dimineață urâtă care nu se termină, viața mea e un acvariu cu viermi, ca și în poezii, totul se scurge aiurea din sânge.