Maria Prochipiuc

umbrele s-au așternut peste paturile golite de suflet totul se învârte în jur fără frică fără suspine fără plâns pasiunile plutesc nepăsătoare peste brutalitatea conștiinței e noaptea când

ispita ochiului ar rămâne necunoscută neatinsă de timp dacă nu am culege roadele veșniciei sunetul nopții străbate cuvântul așezându-l ca vers trupul umbrit presimte clipa ce se frământă în

tu cel ce te-ai lepădat de slavă lumească dăruind-o săracilor Mira Lichiei te-a primit ca pe un milostiv neînfricat și înțelept arhiepiscop singurătatea și tăcerea întru dorința ta nu s-au

Când întâlnesc un har al spiritului care se pricepe ceva mai bine decât restul lumii la anumite lucruri, mă îndrăgostesc fără voie, dăruindu-i-mă întru totul, astfel încât nu-mi mai aparțin mie

mă dezbrac în fiecare dimineață de umbrele nopții trecute corăbiile duc pe spinarea lor dorurile fragile pescărușii cu țipătul strident spintecă liniștea clipei ne vom regăsi în mormântul

pe altarul ființei se umflau pânzele unui râs de copil între maluri iubirea abandonează anotimpurile fără nume e depărtarea croitor fără noimă a uitat să-mi facă buzunare - suflet plin de

în oglinda timpului chipul tău femeie poartă diverse culori primăverile au cerul cu nuanțe de verde verile mereu la pas cu ruginiul de rod nimic nu este întâmplător totul se așează în mireasma

Citiți mai întâi Dialog cu mine însămi*** De multă vreme \"Gândul zilei\" a rămas orfan de mine și poate de tine. Tresăream de emoție, îmi doream un dialog direct, apoi în prag de sărbătoare

înainte de toate zorii îți desenează chipul în lumina difuză a zilei curcubeu de culori se reflectă peste veșmintele de sărbătoare așternute peste simțurile făpturii cu roșu e surpriza ce se

mintea Creatorului este trează în țărâna pâmântului și-a odihnit palmele Sale ne împlinim viața de har urmând căi misterioase îmi vorbești adesea despre Cele Șapte Taine într-o naștere spirituală a

Aventură. Așa se întâmplă atunci când nu-ți propui un țel anume, lași totul în seama celui de lângă tine. O lume a copiilor, o lume a maturilor copii... vreau să te știu copilul din mine, îți număr

gândurile mele sunt atât de încâlcite încât toate cărările nu reușesc să mă scoată la liman clepsidra le cerne se albesc ca noapte Învierii mi-i dor de răni mi-i dor să te pot ști

Doamnă... Doamnă... Razele de lumină se sting pe drumul care începe Și niciodată nu știm unde și cum se sfârșește... Bună ziua sau pentru dumneavoastră e doar bună dimineața Sau... să zicem doar