Ș.G. - Sunteti sigura ca poezia este doar o \"aventură a limbajului\", sau un \"balet de cuvinte\"?
Nu stiu, dar ma gandesc de exemplu ca politicienii, mai mult ca poetii, se pricep tare tare bine la
Ai încercat să mă birui, frângându-mi sufletul!
Aripile grele ale amintirilor se zbat sub privirea cuvintelor rotunde.
Ochii îți sunt zdruncinați sub pleoape, imaginile te fascinează la vederea
Elena Toma organizează într-un eveniment cultural, care va avea loc în București la o dată pe care o vom anunța ulterior, lansarea volumului de poezii: \"Pur si simplu\" și \"o surpriza\"...
Tot cu
umbrele s-au așternut peste paturile golite de suflet
totul se învârte în jur fără frică fără suspine fără plâns
pasiunile plutesc nepăsătoare peste brutalitatea conștiinței
e noaptea când
ispita ochiului ar rămâne necunoscută
neatinsă de timp dacă nu am culege roadele veșniciei
sunetul nopții străbate cuvântul așezându-l ca vers
trupul umbrit presimte clipa ce se frământă în
de ieri
am început să pictez cu privirea
cu roșu liniile și punctele despărțirilor
în verde trupul răstignit pe altarul iubirii
cu mâinile descifrez cuvintele încrustate în taste
necuvintele se
tu cel ce te-ai lepădat de slavă lumească dăruind-o săracilor
Mira Lichiei te-a primit ca pe un milostiv neînfricat și înțelept arhiepiscop
singurătatea și tăcerea întru dorința ta nu s-au
Când întâlnesc un har al spiritului care se pricepe ceva mai bine decât restul lumii la anumite lucruri, mă îndrăgostesc fără voie, dăruindu-i-mă întru totul, astfel încât nu-mi mai aparțin mie
mă dezbrac în fiecare dimineață de umbrele nopții trecute
corăbiile duc pe spinarea lor dorurile fragile
pescărușii cu țipătul strident spintecă liniștea clipei
ne vom regăsi în mormântul
pe altarul ființei se umflau pânzele unui râs de copil
între maluri iubirea abandonează anotimpurile fără nume e depărtarea
croitor fără noimă a uitat să-mi facă buzunare - suflet plin de
de la o vreme simt că trebuie să mă schimb
vreau
să uit
însoțită de himere
pipăindu-mi cuvintele
inventez
mersul desculț
câte lucruri netrăite
aștept
tu
eu
tu
un punct
prin
în oglinda timpului chipul tău femeie poartă diverse culori
primăverile au cerul cu nuanțe de verde
verile mereu la pas cu ruginiul de rod
nimic nu este întâmplător
totul se așează în mireasma
pe tăișul zilei umbra stă întoarsă să ne grăiască
e prea mult fum învălmășindu-ne în cercuri
ne căutăm în dezordinea gândurilor
tropotul hergheliilor ne tulbură
amintirea copilului din noi
Citiți mai întâi Dialog cu mine însămi***
De multă vreme \"Gândul zilei\" a rămas orfan de mine și poate de tine. Tresăream de emoție, îmi doream un dialog direct, apoi în prag de sărbătoare
înainte de toate
zorii îți desenează chipul în lumina difuză a zilei
curcubeu de culori se reflectă peste veșmintele de sărbătoare
așternute peste simțurile făpturii
cu roșu e surpriza ce se
mintea Creatorului este trează
în țărâna pâmântului și-a odihnit
palmele Sale
ne împlinim viața de har urmând căi misterioase
îmi vorbești adesea despre Cele Șapte Taine
într-o naștere spirituală a
Aventură. Așa se întâmplă atunci când nu-ți propui un țel anume, lași totul în seama celui de lângă tine. O lume a copiilor, o lume a maturilor copii... vreau să te știu copilul din mine, îți număr
vântul împietrit la cap de zare
tâmpla vieții răstoarnă timpul
amăgirilor albastre
unde totul se-mplinește doar într-însul
alint al cărnii somnoroase
o mână palidă întinzi spre mine
sufletu-mi ca o
1 Martie
este o seara cu multa zapada... este o zi de …in care pasu-mi si gandu-mi se indreapta spre tine...
îmi aduc aminte de acei ani în care așteptam primăvara. azi ea e doar o iluzie. sufletul
gândurile mele sunt atât de încâlcite
încât toate cărările nu reușesc să mă scoată la liman
clepsidra le cerne se albesc ca noapte Învierii
mi-i dor de răni mi-i dor
să te pot ști
Doamnă... Doamnă...
Razele de lumină se sting pe drumul care începe
Și niciodată nu știm unde și cum se sfârșește...
Bună ziua sau pentru dumneavoastră e doar bună dimineața
Sau... să zicem doar
Tănăsescu Nicolae Constantin
a chemat vântul sa spulbere norii de aprilie si mult te-a iubit
tu n-ai stiut
ai vrut lumina neînceputa neatinsa în drum tipând
te-ai separat de taceri probând rochite