Poezie
Mai sunt de spus poate mii de cuvinte
1 min lectură·
Mediu
de ieri
am început să pictez cu privirea
cu roșu liniile și punctele despărțirilor
în verde trupul răstignit pe altarul iubirii
cu mâinile descifrez cuvintele încrustate în taste
necuvintele se preling în doruri amare
trecute prin clepsidre hexagonale
albastru privirea te îmbracă în mătăsuri voalate
timpul timpul nu are culoare
timpul mi l-am lăsat în lumina dinainte
între întuneric și naștere
m-am ridicat pentru el
și am căzut cu tine
pe tine te aștept
pe el îl scrijelesc în zidul cetății
sângerează
vântul neobișnuit de rece
va lăcrima pavajul uscat al inimii
te-am decupat într-o continuă după- seară
să-mi coși pletele pe ramuri de cireș
cineva se clătină
așteaptă va veni
pare o pasăre veche ruginită ruptă din tumultul cerului
cineva… femeia din tine
mai sunt de spus poate mii de cuvinte
vine... el este
interioare clătinate de-o singură clipă
îmi trebuie și neavând cealaltă vorbă
ghicește-mă în spatele sumelor de cuvinte
erau cuvinte fum
eu… sunt în genunchi în tine
am început să pictez cu privirea
cu roșu liniile și punctele despărțirilor
în verde trupul răstignit pe altarul iubirii
cu mâinile descifrez cuvintele încrustate în taste
necuvintele se preling în doruri amare
trecute prin clepsidre hexagonale
albastru privirea te îmbracă în mătăsuri voalate
timpul timpul nu are culoare
timpul mi l-am lăsat în lumina dinainte
între întuneric și naștere
m-am ridicat pentru el
și am căzut cu tine
pe tine te aștept
pe el îl scrijelesc în zidul cetății
sângerează
vântul neobișnuit de rece
va lăcrima pavajul uscat al inimii
te-am decupat într-o continuă după- seară
să-mi coși pletele pe ramuri de cireș
cineva se clătină
așteaptă va veni
pare o pasăre veche ruginită ruptă din tumultul cerului
cineva… femeia din tine
mai sunt de spus poate mii de cuvinte
vine... el este
interioare clătinate de-o singură clipă
îmi trebuie și neavând cealaltă vorbă
ghicește-mă în spatele sumelor de cuvinte
erau cuvinte fum
eu… sunt în genunchi în tine
0115.734
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Mai sunt de spus poate mii de cuvinte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/80672/mai-sunt-de-spus-poate-mii-de-cuvinteComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPSunt o îcăpățânată nu prea ascult, dar acum mi se pare că ai dreptate.
0
AMDistincție acordată
Despărțiri colorate. Asocierea lor descifrează știința descoperirii nuanțelor cu irizări în penumbrele sufletului.
Puțin tehnicist - pentru mine - \" necuvintele...prin clepsidre hexagonale \".
Timpul incolor. Altă nuanță intens evocatoare și cu reverberații în conștiință.
Foarte frumoasă toată secvența încadrării timpului : \"timpul timpul nu are culoare
timpul mi l-am lăsat în lumina dinainte
între întuneric și naștere
m-am ridicat pentru el
și am căzut cu tine
pe tine te aștept
pe el îl scrijelesc în zidul cetății \"
Neașteptat de expresivă \" după-seara \".
Alternanțele de vers, întrerupte cu notații reflexive creează tensiune ideatică , asociind și o tentă onirică.
La final, Timpul sublimat în clipă și fum, căderea în genunchi \" în tine \" aduce un final cu adâncime și polisemantism.
Puțin tehnicist - pentru mine - \" necuvintele...prin clepsidre hexagonale \".
Timpul incolor. Altă nuanță intens evocatoare și cu reverberații în conștiință.
Foarte frumoasă toată secvența încadrării timpului : \"timpul timpul nu are culoare
timpul mi l-am lăsat în lumina dinainte
între întuneric și naștere
m-am ridicat pentru el
și am căzut cu tine
pe tine te aștept
pe el îl scrijelesc în zidul cetății \"
Neașteptat de expresivă \" după-seara \".
Alternanțele de vers, întrerupte cu notații reflexive creează tensiune ideatică , asociind și o tentă onirică.
La final, Timpul sublimat în clipă și fum, căderea în genunchi \" în tine \" aduce un final cu adâncime și polisemantism.
0
MPSă strig în gura mare că te găsesc aici și că mi-ai luminat căderea în genunchi? Despre îngenunchere... altă dată.
0
ERDistincție acordată
mult, tare mult mi-a placut.
las semn dorurilor amare, timpului, cireselor si sumelor de cuvinte.
finalul l-as fi zis asa:
eu...in genunchi cu tine
dar tu stii mai bine ce-ai vrut sa zici, nu?:)
las semn dorurilor amare, timpului, cireselor si sumelor de cuvinte.
finalul l-as fi zis asa:
eu...in genunchi cu tine
dar tu stii mai bine ce-ai vrut sa zici, nu?:)
0
DSfoarte frumoasa poezie, imi place ideea de a repicta lumea cu privirea ( ma rog, am eu un fix cu modelarea ei dupa propria mea dorinta si viziune)...
imi place mult imaginea asta : \"pare o pasăre veche ruginită ruptă din tumultul cerului\"
imi place mult imaginea asta : \"pare o pasăre veche ruginită ruptă din tumultul cerului\"
0
DS \"tastele\" suna un pic disonant aici, as schimba si \"necuvintele\" cu \"nespusele/nerostitele\" sau.. altceva
trebuie sa iubesti mult ca sa ai curajul sa ingenunchezi in sufletul cuiva :)
sensibila ca intotdeauna, Maria
trebuie sa iubesti mult ca sa ai curajul sa ingenunchezi in sufletul cuiva :)
sensibila ca intotdeauna, Maria
0
MPNichita - aprecierea ta mă lasă fără replică, propunerea este foarte frumoasă, voi schimba, mai las așa un pic, fiindcă pentru mine e foarte important să afle… că am îngenunchiat în fața iubirii ( crezul meu era altul).
Dana – tu ai dreptate, frumusețea lumii și a lucrurilor e în ochiul privitorului, mă găndesc și la propunerea ta, dar acum nu pot face nimic. Îmi este greu să recunosc că am făcut acest lucru - să îngenunchez… nerostitele poate vor fi rostite cândva…
0
LDingenunchez si eu acum privirile pe textul tau...caci parca a rostit si nespusele mele..asa,din greseala:)
0
MMca un embrion încrustat în pântecele mamei
dragostea miilor de cuvinte
aceeași sculptură căutându-și inima dejà vu în piatra
primordială.
îmi decupez și eu un mulțumesc ruginit, abia ghicit...
dragostea miilor de cuvinte
aceeași sculptură căutându-și inima dejà vu în piatra
primordială.
îmi decupez și eu un mulțumesc ruginit, abia ghicit...
0
MP Laura - dacă am reușit doar câteva nespuse ale tale să le descoperi aici la mine mi se pare minunat. Mulțumesc!
Mihaela – ce frumos ai interpretat tu îngenuncherea mea! Pot crede într-o renaștere…
Mihaela – ce frumos ai interpretat tu îngenuncherea mea! Pot crede într-o renaștere…
0
să-mi coși pletele pe ramuri de cireș\", \"interioare clătinate de-o singură clipă
îmi trebuie, și neavând cealaltă vorbă,
ghicește-mă în spatele sumelor de CUVINTE\" (ultimul cuvant l-am modificat eu. mai sus ai pomenit de \"cealalta vorba\" iar in versul imediat urmator \"sumele de vorbe\". E o repetitie a cuvantului, care nu suna bine, dupa parerea mea. Iar CUVINTE, se potriveste de minune cu titlul tau. Parerea mea! :)