Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

După toate ar urma iubirea

din tăcerile nopții

1 min lectură·
Mediu
pe tăișul zilei umbra stă întoarsă să ne grăiască
e prea mult fum învălmășindu-ne în cercuri
ne căutăm în dezordinea gândurilor
tropotul hergheliilor ne tulbură
amintirea copilului din noi
diminețile precum fecioarele albe
se rostogolesc peste trupul poemului
mângâindu-i sânii
în tumultul nopții ce și-a lepădat veșmintele
peste mâinile pictorului
de-ai fi aici ne-am înfășura în trecerea timpului
de multe ori eu tu doar o dată
de-ai privi printre gene m-ai descoperi în orice femeie
mi-ai cânta pe strune de vioară
doar la întretăierea amurgului
de te-ai gândi la mine totdeauna
lăsând cuvintele în palmele nopții
mi-ai picta chipul prăbușindu-se sub valuri
să-l poți îmbrățișa la vremea fluxului
e toamnă unduirea vântului printre frunze
trmite spre noi raza lunii ce iernează peste strugurii grei
culege-mă rod alungându-ți tristețea
cu bucuria sălbăticită că visul poate deveni realitate
o dungă albă marchează depărtarea
de jur împrejur doar foșnetul pescărușilor
mimând lăcomia inconștientă a sărutului
s-a răcit nisipul sub noi
ne aveam deplin ca într-un somn dulce
proaspeți și neprihăniți
iar cuvintele nu-și mai au rostul
am întins mâna spre firul de iarbă
ce se unduia ca un șarpe peste umbrele noastre
0164.834
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
189
Citire
1 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Maria Prochipiuc. “După toate ar urma iubirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/1814054/dupa-toate-ar-urma-iubirea

Comentarii (16)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silviu-dachinSDsilviu dachin
nu caut structuri
cuvintele din spatele vorbelor
albul tacerii
in care sti sa invaluiesti
singur strigatul
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Silviu

tăcerile nopții doinesc cuvinte fără înețeles
peste rafturile de cărți ce și-au uitat autorii
cugetul încărunțit stă cu obrajii în palmă
doar strigătul cocoșului
în zori
0
@silviu-dachinSDsilviu dachin
cuvinte incinse de firul de iarba
neuitat
peste ultima umbra
sarpele
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
ca într-un somn dulce
visuri trăiesc sub cerul cald
dincolo de cuvintele-ncinse
lanuri unduind-și coapsele
0
@silviu-dachinSDsilviu dachin
dansul
acolo unde incepe
sa fie dincolo
0
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
Începi strofele cu versuri frumoase, apoi parcă vii și le explici și în felul acesta diluezi senzația, ideea. Știi cum se spune „Mai binele e dușmanul binelui”. Totuși, am avut parte de o lectură plăcută, și aș vrea să remarc:
- prima strofă
- primele două versuri din strofa a doua
„ raza lunii ce iernează peste strugurii grei”
- ultimele două versuri
(în ultima strofă, versul 3 ai un tipo)
cu scuze pentru deranj
al 164-lea cititor,
anton
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Silviu –

dincolo
cuvintele și necuvintele
îmbrățișează realitatea
lepădându-și veșmintele

Liviu – știi tu cum este prima senzație a poemului, e că nu ar mai fi nimic de adăugat, nimic de șters, dar în timp ce se așează, observi acest lucru. Desigur că ceea ce ai spus tu m-a dus din nou la lectură și cred că voi mai renunța la anumite versuri. Mulțumesc pentru atenționarea cu typo, am corectat. Așa dernaj să știi că îmi tot doresc.
0
@silviu-dachinSDsilviu dachin
clar de luni
altfel inceput
caldura
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
luni
învălmășindu-ne în cercuri
mi-amintesc
tâlcul cuvintelor
0
@silviu-dachinSDsilviu dachin
acelasi cerc
simple
motivante unghiuri
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
neputința luminii
prin țăndări de oglindă
soare în apus
0
@silviu-dachinSDsilviu dachin
ceas dulce-amarui
fara secunde treptele
spre templu
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
în templu poeziei eu te chem
să uiți de timp de înălțime
și-n ceas de noapte prea târziu
să bem amarul zilei ce-a trecut
0
@silviu-dachinSDsilviu dachin
existenta punctului
e doar oglinda
unei anume temeri
de schimbare
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
imi plac mult cateva dintre imaginile create de tine, precum cea cu hergheliile care tulbura amintiri sau infasurarea in trecerea timpului. de asemenea si versul asta e fain, trmite spre noi raza lunii ce iernează peste strugurii grei, dar atentie la typo. am remarcat si ultima strofa. pe alocuri insa tinzi sa te intinzi, sa explici. pe ansamblu am plecat insa cu o impresie buna.
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Leonard și Ancuța – mulțumesc de popas întru hergheliile amintirilor, înfășurăndu-te în trecerea timpului, iernând peste poeme. Mulțumesc pentru remarcă, cam tîrziu răspunsul meu, dar a fost o perioadă mai plină de toate așa că, acum le iau în ordine, am să revin asupra textului, nu știu când, dar sigur, da.

Silviu:

sper să înțeleg bine
a punctului menire
ademenind schimbarea
accept doar umbra
ce mă privește din oglindă
0