Poezie
Ca într-un dans viața își reia cadența
doar inima știe a spune
1 min lectură·
Mediu
umbrele s-au așternut peste paturile golite de suflet
totul se învârte în jur fără frică fără suspine fără plâns
pasiunile plutesc nepăsătoare peste brutalitatea conștiinței
e noaptea când negustorii au ieșit la vântoarea de fluturi
viața se agită în picătura ce se prelinge prin vene
ochii căprui umbriți de paloarea halatelor așteaptă măsura nopții
desăvârșindu-se într-o nouă naștere în pântecele hăului
legăturile carnale își aruncă zdrențele pentru o nouă viață
pe holuri se aud marșăluind stegarii durerii
ochii injectați de moarte privesc cu nesaț
și-au prins peste veșminte viețile atâtor neprihăniți
unul își toarnă șampanie
altul prinde speranța în ace
decor de prevestire a morții în desfrâu
..................................
departe visul prinde aripi
064.631
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Ca într-un dans viața își reia cadența.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/243998/ca-intr-un-dans-viata-isi-reia-cadentaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
..prin timpul vietii si al mortii, renasterea este imediata, aici se contopeste lumina unei noi vieti. frumos, draga mea. bia
0
serioasa poema
face bine dupa diverse clipoceli
lasa un sentiment de teama
cit mai avem de invatat de fapt
pina sa murim
si impacati
poemele dvs ma trezesc la realitate
face bine dupa diverse clipoceli
lasa un sentiment de teama
cit mai avem de invatat de fapt
pina sa murim
si impacati
poemele dvs ma trezesc la realitate
0
se naște răbdarea,
din răbdare, nădejdea
și o viață nouă.
Un poem scris bine,
cum rar mi-a fost dat să citesc.
din răbdare, nădejdea
și o viață nouă.
Un poem scris bine,
cum rar mi-a fost dat să citesc.
0
Cristina - După cum se spune, moartea e un fel de trecere, am putea spune o trecere în altă viață, dar altfel, de aici poate și renașterea, poemul meu ascunde această trecere sub impulsul vieții. Oricât am fi de bine pregătiți pentru acest moment, moartea doare, doare până dincolo de noi…
Anni - Lorei – Îți mulțumesc pentru modul în care reușești să pătrunzi printre versurile mele, e felul acela tainic în care doar sufletul se poate regăsi. Acest poem ascunde în el o realitate dură, momentele sunt trăite la intensitate maximă, uneori totul se derulează cu atâta repeziciune încât nici nu știi când te trezești în altă stare, dacă tu ai fost cea care ai trecut pe acolo.
Niculae – Durerea naște uneori alte dureri, dar dacă nădejdea este pusă pe primul loc atunci totul trece mai ușor, numai cine nu a gustat din durere nu poate crede că nădejdea și speranța sunt cele mai importante în acel moment. Mi se pare măgulitor ceea ce spui în fianlul comentariului… sunt totuși cu picoarele pe pământ… poate voi reuși să culeg roadele între filele unei cărți, dar drumul e destul de lung...
Anni - Lorei – Îți mulțumesc pentru modul în care reușești să pătrunzi printre versurile mele, e felul acela tainic în care doar sufletul se poate regăsi. Acest poem ascunde în el o realitate dură, momentele sunt trăite la intensitate maximă, uneori totul se derulează cu atâta repeziciune încât nici nu știi când te trezești în altă stare, dacă tu ai fost cea care ai trecut pe acolo.
Niculae – Durerea naște uneori alte dureri, dar dacă nădejdea este pusă pe primul loc atunci totul trece mai ușor, numai cine nu a gustat din durere nu poate crede că nădejdea și speranța sunt cele mai importante în acel moment. Mi se pare măgulitor ceea ce spui în fianlul comentariului… sunt totuși cu picoarele pe pământ… poate voi reuși să culeg roadele între filele unei cărți, dar drumul e destul de lung...
0
eu ci Sf. Ap. Pavel.
Nădejdea se naște din răbdare și răbdarea din suferință sau durere. Pe moment ea naște tot durere, dar timpul o îmbracă în haina nădejdii.
Ne rugăm.
Din patul alb al suferinței se pot vedea și simți multe.
Cu tine, alături, Niculae.
Nădejdea se naște din răbdare și răbdarea din suferință sau durere. Pe moment ea naște tot durere, dar timpul o îmbracă în haina nădejdii.
Ne rugăm.
Din patul alb al suferinței se pot vedea și simți multe.
Cu tine, alături, Niculae.
0
Da, Niculae, am înțeles perfect ce ai spus, dar și poezia putem spune că are momentele ei de durere, de bucurie, iar nașterea ei are loc uneori între aceste extreme. Cea mai mare durere e atunci când nu tu ești cel în suferință ci, privești neputincios și nu poți face aproape nimic, ba da, poți spera. Să ne auzim doar în bine!
0
