Gândurile unor inimi răvășite de ploaie

1 Martie


este o seara cu multa zapada... este o zi de …in care pasu-mi si gandu-mi se indreapta spre tine...

îmi aduc aminte de acei ani în care așteptam primăvara. azi ea e doar o iluzie. sufletul meu tânjește după o aromă de vis. inima mea părăsește visul și visul însuși e doar o încleștare de coșmaruri. azi voi dormi cum dorm regii, voii aștepta apusul să neg despărțirea. orice om merită o a doua șansă dar eu merit oare?

mi-e dor de o mângâiere cu dor, mi-e dor de un dor de iubire, mi-e sete, mi-e poftă să cred.
mi-e greu să mai cred în povești dar cred,
mi-e greu să mai aștept dar aștept
mi-e greu să mai caut dar caut...

și totuși gândul meu se îndreaptă azi spre speranța zilei de mâine, că poate mâine, din întâmplare la ușă va bate un înger și-mi va cere iertare că a întârziat... eu trebuie doar să îl primesc înăuntru... am eu oare forța de a spune da unui vis de mult dorit?

inoni,
mesagerul îngerilor


Răspuns:

Aș vrea să fie cerul cald, ghețurile să ne topească inimile într-un mănunchi numit iubire, raiul de smarald să ne îmbrace în frumuseți nepieritoare, începe să doară dorul, dorul de tine, vântul îmi bate la ușă, îmi zdrăngăie clanța inimii, întinde mâna să-mi încălzește suflarea, pe obraz descrie-mi sărutarea așezată pe grumazul cuvintelor. Esti tu, sunt eu, mă sting în inbrățișările tale, născocesc somnul să mă pot cuibări în cetatea dulce a trupului tău. Ești un vitraliu colorat la mesele de taină, vom mușca împreună din zăpezile cu iz de iasomie. Te văd în sufletul meu ca pe un ochi într-o fântână adâncă, din când în când cuvintele îmi scapără sentimente, atinge-mă cu lumina lunii în amurg, trăsurile săngelui ne fierb fiorii brațelor întinse. În părul răvășit de gânduri tu îmi vei împleti coama albă a valurilor vieții. Sunt eu, ești tu, vedeți-vă oameni de gândurile voastre, pereții sunt triști, iar frigul vă îngheață ultima povoară, și ninge peste jalnica grijă. Oglinda mea se îmbolnăvește de riduri, dar tu mă iubești așa cum sunt, flacăra drumului nostru rămâne veșnic aprinsă, miracolul e în noi. Tu mă vei naște a doua oră, fruntea ta, a mea, izvoare ce ne topesc vina că ne iubim dincolo de verdele meu și-al tău. Strânge-mă răstignită peste inima ta să-ți pot fi răsuflare.



2 Martie


Maria:

Azi îți voi scrie scrisoare, păstrez forma inimii tale lăsată în palma mea, rătăcesc prin mine petale de trandafiri încă nedăruiți ca un miros de blândă floare, în pahare mor rând pe rând amintirile despre noi, doar primăvara își întinde mătăsurile albastre deasupra trupului ruinat de sângele rozelor jertfite pentru îmărtășire. Clădește-ți mormântul în mine și să m-adormi odată cu venirea iernii sub târâna degetelor tale. Voi pleca spre alte drumuri, mă voi adăposti la umbra altui verde, ploile îmi vor răvăși sentimentele, sub negrele umbre, doar vântul îți va aminti că…



Răspuns:

Herghelii de vânturi și de nori gonesc pe întinsele câmpii ale sufletului, căutând respirația unei rouă de dimineață. Spre seară, noaptea înfășurată în mormânt de lumină se răscolește să-și prindă rândul la fiire... azi dorm... mâine poate iar dorm... și iar dorm... cioc, cioc... e îngerul meu socotit a fi pierdut de lume, e crăiasa gândurilor întoarsă să-mi ceară iertare... e inima ta prinsă într-un balet de gânduri, e un mormânt de iubire pierdut între drumurile necunoscute ale lumii... așa că astăzi sunt singur, tu și cu mine, eu și cu tine... noi doi adăpstiți la umbra aceluiași gând...
Trandafirii nu mai sângerează... îmi simt sufletul renăscut... mireasa mea încă așteaptă să-mi bată la ușă, mireasa mea nu mă cunoaște încă... Doamna, mama iubirilor mele, veșnicele mele iubiri, mereu aceleași versuri renasc... îți mulțumesc Doamnă că azi mă lași să scriu aceste gânduri...
Sufletul meu strigă după tine...
Îmi amintesc de erele vechi în care regii plângeau după piramidele sacre, îmi amintesc marile popoare ce cucereau pământuri goale...
îmi amintesc cum era să iubesc...

inoni,
mesagerul îngerilor

Daniel Dinescu - Intr-adevar, iubirea este sentimentul ce ne poate deschide cerurile, este boomerangul trimis de Dumnezeu în lume pentru a ne lua înapoi la El, este mâna Tatalui fiului risipitor când îl ridica și îl îmbrățisează, este șoapta iubitei la un telefon departe, este tot și modelează nimicul ...




3 Martie

Mi-am întors glasul spre tine sperând să prind răsuflarea de înger în scutecele facerii... am zâmbit... eram așteptat cu brațele deschise. Mi se pregătise un ocean de mărgăritare sculptate în vânturi și ploi, un covor de trandafiri de-abia înfloriți, o herghelie de harpe unduindu-se pe curcubeele ce se scurgeau din înaltul munților... tremuram ca un copil naiv, ochii mi se jucau așteptând să prindă un glas sau o buză... calul meu a început să coboare prinzându-și loc de stat pe vârful unei cascade cu rouă, am coborât și ți-am prins mâna și ți-am spus cât de mult te iubesc... azi am vrut doar să fiu eu, mâine voi fi tu, iar anul viitor am să fiu din nou copil, am să fiu copilul pe care l-ai cunoscut și pe care l-ai luat la pieptul tău să îl protejezi de gerul năprasnic al clipei....
Te las liniștită azi... am văzut că ești sănătoasă și că mă iubești la fel de mult...

De mâine te aștept acasă...

inoni,
mesagerul ingerilor


Răspuns:

Așteaptă-mă până gândul va regreta și stropii de apă se vor zbate de marginea tâmplelor tale, și poate jertfa de ispășire a păcatului că te iubesc îmi croiește drumul. Dar El ne-a învățat să iubim , iar noi Îl urmăm fiindcă dacă noi vom rămâne în El, Duhul Lui va mărturisi pentru noi, nu-ți fie frică îndrăznește fiindcă cel ce se teme nu este desăvârșit în iubire. Dar nu uită că vin pe drumul interior, împovorată de grijile zilei de mâine. Lumina îmi va fi recunoașterea de sine, căința - iertarea, îți voi aduce în dar Împărăția. Tu să fii mereu la mijloc de cuvinte.Un clopot sună iarași, frământă vântul în zbaterea de seară, statui de stafii prin părul tău se plimbă, din goluri leagă noi zboruri, o stea se așează la căpătâiul gândului, tu nălucă a vremii doboara-mi simțurile și sufletul flămând…

flori îmi vei pune căpătâi
pe luntrea albă a vieții
nemărginirea se-nfioară…
din cupa cerului…
pustiul ochilor străvechiul țărm cărunt
tăcerea și-a făcut…




4 Martie

Doar El este cel care prin iubirea nesfârșită mă ia pe mine fiul Lui risipitor și mă adună de acolo de unde lumea mă târăște, și las o parte din mine de fiecare dată când negrul îmi acoperă gândurile, când zâmbetul își găsește refugiul sub pleoapele ninse de griji. EL, e cel care vine și mă îmbracă când umblu în zdrențele neputinței unor iluzii, că poț iubi fără opreliști oriunde și pe oricine. Minte nebună zic unii… mi-am otrăvit sângele într-un zbor frânt și toate acestea nu m-au învățat minte. Îmi este greu să mă hrănesc din suferința altora, o prefer doar pe-a mea, iar dacă tu necunoscutule, vrei să te hrănești din ea…ești liber, dar nu te umple de suavitatea visului, e doar universul unui muribund, a unui Iov, așezat la marginea drumului pe paiele împuțite de cuvintelor lui… vezi, în mine hălăduiesc furtunile pe care le credeam cuceriri, doar câini îmi ling rănile, iar eu încerc cu limba să scriu gânduri de vindecare…


Răspuns:

...cu intarziere si cu durere in suflet ma afund in abisul numit iubire... ieri am uitat ca mai pot iubi, azi invat si din greselile vechi mai invat sa cred....
astept randul la iubirea suprema, astept raspunsul intarziat al zeilor sa ma cheme la ei... Il simt tot mai adanc in suflet, ii urmez pasii si ii astept oranduiala... sunt pregatit sa fac tot ce imi cere....
sunt doar un mesager in lumea aceasta cand buna cand cruda... sunt mesagerul ingerilor ce cateodata nu este lasat sa spuna ce simte... sunt un les de fiinta umana, sunt un pagan ce a incercat sa creasca pe vechiile ruine ale crezului de om... dar maine... maine poate voi fi eu....


inoni,
mesagerul ingerilor




5 Martie


Mâine poate voi fi eu…ai grija cuvântului din tine, cugetă gândul pune-l în lumina adevărului, întrupează-l și lasă-l cernut ca un diapazon în sunetul dulce al obișnuitului. Adevărul e în joc, încearcă-mă! Aruncă-mă în gropa cu lei, se vor trezi oare fibrele trupului meu în dorința de a mă găsi vinovată? Nu mă consider nici măcar victimă, vor zice specatorii câtă mândire prostească! E o probă de suferință? Nu ! e doar o clipă de adevăr, ne aducem aminte de ea doar atunci când ne află la poarta speranței dacă va mai fi un mâine…O ușă spre lumină îmbracă foamea leului lăsat din lesă, privește, se-ncruntă, ridică capul de încuviințarea publicului…frenetice mâinile lor frâmîntă ura în dorința vinovăției, deasupra gropii și-au așezat gândurile zdrențuite să le acopere fața sub pecetea justițiară. Cale de ieșire nu este… se aud din nou clopotele de seara, au ieșit la promenadă, în mantii de culoarea bronzului se trag în taină de sfori, plimbându-și limbile îngănă un madrigal…nouri aleargă și cerul se prelinge întuneric peste arena deja pustie…cei ce trebuiau să dea cu piatra s-au pierdut demult…



Răspuns:


Care e diferenta din a iubi si a fi iubit, care e dorinta care o au cei mai multi: sa iubeasca sau sa fie iubiti, sau amandoua… de iubit suntem iubiti,
exista cel putin o persoana pe lumea asta care ne iubeste si ar vrea sa fie aproape de sufletul nostru pentru toata viata... dar poate nu putem sa credem asta... sau poate nu o cunoastem

Exista cel putin o persoana pe lumea asta pe care o iubim si cu care am vrea sa fim alaturi pentru toata viata... dar poate ea nu stie, suntem prea timizi sa
ii spunem, sau poate distante prea mari sau poate... nu o cunoastem...

Iubim si suntem iubiti... iubim si ne iubeste aceeasi persoana, pe care insa cu durere in suflet recunosc ca nu o cunoastem...

Nu o cunosc dar o astept sa vina, sunt aici unde luna isi stinge razele intr-o scrumiera albastra, unde fumul scurs din pamant imi spune : ASTEAPTA !

inoni,
mesagerul ingerilor





6 Martie


Prea departe sa mai am sperante, prea aproape sa ii spun ceva... prea timid pentru lumea asta care alearga pe clipele universului intr-un galop infernal de dulce si tragic.

Astept, caci e singurul lucru pe care il mai pot face... sa astept...
Iti strang mana iubita mea himerica si iti soptesc ca inima mea nu va pleca nicaieri, dragostea mea va fi inchisa adanc acolo unde doar glasul tau de inger
o va putea trezi la viata, acolo unde intunericul e prea adanc sa il acoper de lumina, te astept pe tine sa imi clipesti si soarele sa se indure de izolarea
mea... sa ma crute iertare cand in privirea ta voi vedea curcubeele iubirii...

inoni,
mesagerul ingerilor


Răspuns:


Nicodată nu e prea departe, totul e să știi să aștepți, chiar dacă clipele aleargă nebune prin mințile unora sau altora, clipa ta e aici, acum , n-o pierde, iar inima, lăcașul multicolor de gânduri, de dulci amintiri, de mari vise, acolo viața nu puterezește niciodată, ochiul lui Dumnezeu picură în noi nădejde și speranță, chiar dacă uneori coborâm din ce în ce mai jos, tot mai adânc sub vreme, cerul e mereu deasupra noastră, doar veșnicia ne poate ajunge din urmă. Simt cum ne pășim prin propriul trup și prelungim clipele cât o viață fără nici un capăt, fără nici un drum, totul e să nu devenim statui în propriul trup…doar fruntea se-nfioară când sub pașii noștri se zbat cuvintele rostite vijelios pe care le încărcăm cu multă ură, razbunare… vântul le va duce spre pustiuri, din ele nu vor mai rămâne decât umbra lor pictată pe fereastra sufletului, amintiri care dor, amintiri care te răscolesc, amintiri care te învață. Rătăcim acum prin noi departe, păstrăm talazurile unor mări de scrum, iar funinginea tăceri încearcă uneori să aștearnă întunericul…



7 Martie


Acum în prag de zori mi-am aruncat nădejdile în mine, eu humă în care bucurile se scaldă împreună cu grijile. Te-am căutat și nu te-am găsit, bleșug de vise adorm în mine, le-aud cum cad fărâmă cu fărâmă, iar din nimic clădesc statui, gândind la jumătatea cea din mine, din soare încerc să plămădesc lumină, prăpăstiile mi-o fură și iar mai cade o fărâmă. Tu suflete, ce faci cu mine? De prin unghere șerpii bătrâni pândesc cum cade fiecare gând și iar cobor în mine și în vreme. Un spasm puternic de dragoste și ură, cutremură pâmîntul de sub mine, stelele sclipesc sălbatic și glasul acela începe să mă cheme…și sufletu-mi cade ca un trunchi, se roagă în genunchi cu fruntea mângâie pământul și tu mă chemi să mergem împreună…


Răspuns:


Voi incepe sa sper, voi incepe sa incerc, si voi incerca sa astept.... oricum nimic altceva nu mi-a ramas de facut. Simt verdele stejarului cum ma
cheama sa nasc iubire si vis, simt albastru de cer linistindu-mi nebunia din suflet, simt caldura luminii din suflet ce ma indeamna sa sper, pentru ca oricine crede in El va avea viata ce isi doreste... si cum spune un proverb... ce e al meu e pus de o parte...


inoni,
mesagerul ingerilor






8 martie


E ziua ta maicuta, gandul meu de azi se pleaca in fata fiintei tale...niciodata nu am sa pot simti bataile inimii unui copil inainte de a se naste,niciodata nu am sa fiu atat de pur ca ele, niciodata nu am sa daruiesc ceva cum fac femeiele... imi daruiesc un copil... eu pot doar sa daruiesc copilul din
mine, copilul care a renascut acum ceva vreme si care nu mai vrea sa plece...si nu regret... voi ramane copil atata timp cat voi avea o mama care sa ma tina
in brate...

La multi ani mama... iti multumesc ca existi... si iti multumesc Doamne ca ea e mama mea....

inoni,
mesagerul ingerilor

Răspuns:
Aici



9 Martie


Noi vom fi copiii de la miezul nopții și ne vom regăsi într-un mâine dincolo de ușa aceea trântindu-se în urma noastră, doar ecoul cerului în triste amintiri curmă zborul călătorilor în neant. Și eu nu mă gândesc decât la dragostea mea, la dragostea mea ce se desparte cu melancolie simbolică de pierduta fericire. Spre răsărit gonesc gândurile noastre cu trenuri- fantomă, tu îmi citești pe linia vieții destinul și lasă-mă pe mine așa cum sunt, doar cu dragostea mea. Liniștea nopții în întregime îți aparține, limpezimea bolții în adâncuri să-ți fie de biruință, eu mă retrag undeva la umbra umbrei tale.



inoni: Gândurile mele au început să se târască în această lume care îmi cere iertare; am rămas un idol pentur florile ce miros a verde și pentru râurile care plâng prin cascade. Am doar un foc în inimă pregătit să se stingă, pregătit să renască.


10 Martie


Rispipă-i totul? E vraja formelor sublime? Din gura mea de carne cuvintele le slobozesc în cântec pentru umbra prinsă în zborul meu. Umbra, umbrei poartă chipul tău răsfrâns peste chipul meu de piatră ce la atingerea mâinilor tale se preschimbă-n Om. Mă ascult și nu mă aud, doar bezna îmi mistuie inima într-o repetată așteptare. Răsularea-mi prelungește clipa agoniei, prelungește-mi zilele să-mi fie doar pentru tine…


inoni: Alegem în aparență neavând profunzimea să distingem răsărituri de apusuri, nedorind a trăi mai departe cum fac zeii, precum iarba își pregătește seva pentru următoarea primăvară.



11 Martie


Trăim într-un azi continuu, monoton, banal... nu ne gândim la un mâione și ne întoarcem mereu într-un ieri plin de durere, ascunzându-ne după un perete, câteodată trasnparent, de unde amenințăm cu un „nu mă cunoști”.

inoni,
mesagerul ingerilor

Maria: A te naște e poate cel mai frumos dar adus omului – e ceva atât de uluitor și mirabil. Ființa născută din apă și duh există fără timp, în fiecare ceas vede cum i se dezbracă inima în mii de petale, amintiri din prea multe aduceri aminte!
Tu vii și-mi supui timpul, eu îți spun că lumina nu ne va găsi acolo unde pustiul pătrunde în minte, doar cuvântul să ne locuiască pentru a avea mereu dreptul la o nouă naștere. E dreptul nostru de a fi născuți! Brațele mele întinse sunt ale unui trădător, pe ele nu stau decât blestemul nenăscuților, sângele lor îmi mânjește rănile timpului, îmi strivesc cu privirea ființa în care încerc din răsputeri să inventez viața. Vezi dragul meu, tu nu mai ai loc, e ocupat de sângele lor în lupta pentru a fi!



12 Martie


Astăzi când am izbutit cu mintea să dau ocol pământului printre constelații, eu om în chip de vas, îmi tremură huma din mine, iar tu privesti locul de unde am fost luată, mereu ai să simți durerea, durerea de mine, care sunt ruptă din frumusețea răspântiei așezată la răscrucea sentimentelor. Tu mi te zbați în pleoapa din dreapta sfâșiind pielea lacrimei, împrăștiind-o pe ogoarele dimineții de iulie.



inoni: Frica de a simți ne e caracteristică și are drept urmare fuga, izolarea... complacerea într-o durere continuă... și o energie negativă îzvorâtă dintr-un „nu pot”.



13 Martie


Pentru tot ceea ce se întâmplă cu noi de vină sunt cei de lângă noi, dar depinde de noi înșine cum ne schimbă. O stare de nervozitate continuă poate fi efectul neîmplinirii sufletești... asemenea unei picături chinezești care ne distruge cu fiecare clipă ce bate la poarta eternității.

inoni,
mesagerul ingerilor



Maria: Vântul vremii se împrăștie în mii de vieții, îmi aleg și eu partea mea, marea clipă spre viitor.schimbând mereu din mers cuvinte, unele vagi altele rare, altele ca focul de paie, un strop din sufletul tău mă trezește la existența aceasta, cineva îmi fură amintirile, prin cuvântul meu am făcut scrum catedrale, am distrus oameni, am sângerat suflete…Din pozele primei copilării mă privește cu gingășie melancolică un chip care îmi impodobește bolta azurie cu strigătul liniștit de viață, îmi tauează pe suflet gândul sărutului dublând neființa secundei.



14 Martie



Îți umfli glasul în trâmbițe solemne e momentul când cuvântul se pierde neînțeles, se sfărâmă în țăndări, e focul acela care arde în două inimii deodată cu putere…zdrobește patimi și prostie, alungă vântul urii, iar fruntea curată a naturii în semn de plecăciune ne sărută grumajii…amurg de mai, zgomotul gârbov al clopotarului se pierde sfios ca duhurile rele în pustiu. Vino să ascultăm împreună vocea naturii, să ne lăsam frîmântați în rodire, pune versul tău drept lumină pentru bucuria întoarceii acasa…



inoni:Cineva îmi spunea: „NU pot să îl uit... îl urăsc și îl iubesc în același timp, cu aceeași intensitate... nu-mi poate fi indiferent... îmi trebuie cineva care să mă facă să îl uit.” De fapt, nu are nevoie de cineva lângă ea, are nevoie doar să fie sinceră cu sufletul ei, și oricât de frumoasă e iubirea, atunci când cel căruia i-o dăruiești e doar un urs necioplit, terbuie să alegi calea de mâine, atunci când întotdeauna va răsări un soare și va fi acolo sus, acestea diind lucruri sigure; alegerea e un lucru care depinde de tine... iubirea lui... NU...


15 Martie


Suntem superficialii clipei, alegând aparența, alegând banalul, alegând sub impuls de turmă. Alegem cu ochii, apoi cu inima dar niciodată nu gândim că un suflet mare e mai important decât un aspect de zeu...

inoni,
mesagerul îngerilor


Maria: Carnea mea și încheieturile mele au trecut de tinerețe și acum dau tulpini pline de muguri, Doamne ce muguri frumoși! Au culoarea jertfei, cu petalele lor ating fruntea norilor căzuți în nostalgia inimii tale. Așezată într-o rama , o imagine îngălbenită te privște cu tandrețe, sunt gândurile mele care trec neobservate de tine.



16 Martie


Mai ții minte când ne aflam sub turnul lui Babel? tu încercai să-mi explicit în limba știută de noi că doar focul nemuriri ne va arde, ne încredeam în noi, dar și în ei… și ei, da ei au venit într-o noapte de decembrie și ne-au prădat visele și ca să nu ne mai înțelegem le-a așezat la răscrucea limbilor despicându-le în culoarea sângelui, și-au împlântat sabia în picorul tău să-ți poată opri pasul către mine, am văzut dâra lăsată de lumină, se dărâmase turnul, iar spiritul fiarelor întunecase lumina așezându-se pe vârfuri luând diferite înfățișări, toate erau stăvezii la vedere.


inoni: Când suferim nu ne place și așteptăm ajutor din stânga și din dreapta pentru a ieși din această obișnuință care ne distruge... nu avem puterea de a spune nu... cred și eu... e atât de poetic caând suferim, suntem în stare să creem scoțând chiar capodopere, dar toate bazate pe suferință. Oamenii sunt predestinați către sentimentul acesta de durere care îi face vulnerabili, pentru că le place să fie alintați, mângâiați... la fel ca niște copii eterni cărora le este dor de sânul mamai... rămânem legați o viață de cordonul ombilical neavând forța de a ne elibera...


17 Martie


17 Martie

Cel mai mare defect al meu dar în același timp cea mai mare calitate e: „lipsa de modestie”.

Defect: lipsa de modestie înseamnă lipsa de autocritică. Am găsit însă soluția de a anula acest defect. Am prieteni care îmi dau sfaturi, și am învățat să ascult ce mi se spune și apoi a analiza și a lua hotărâri... astfel reușesc să fac lucrurile din ce în ce mai bine...

Calitate: atunci când nu ești modest, te lauzi, te venerezi și îți spui că ești în stare să faci orice, să treci peste orice obstacol, pentru că te încurajezi că ești cel mai bun...

Această minciună de care ești sigur te ajută să devii un inovator, te încarcă de energie și niciodată nu te lasă la greu....

inoni,
mesagerul îngerilor


Maria: Tu încercai să te dezbraci de adevăr, iar ei încercau să clădească din el cimitire, dar nu oriunde ci în pustiul ispitirii, locuit de neființe, hai să ne facem casă, doar un loc în care să ne putem pune capul obosit de atâta minciună. Ei nu doreau ca noi să fim NOI, ci doar să mă lași în vâltoarea îmbrățișării viscolelor și furtunilor. NOI ne înrădăcinam unul pe altul, îmi fixai adânc smerenia în oase, de mă sufoca pământul, eu cu aripi de îngeri îți fâlfâiam vorbe spuse de mii de ani: eu sunt carne din carnea ta și os din osul tău, deci iubeștete-mă!



18 Martie


Ne ardea material, învățându-ne cum să murim, săraci dar curați, prin ochii tăi te priveam sîmbure mușcat din pârgul pământului, îmi cereai materia, huma aceasta neînsufletită care se prăvălea la picioare Tale într-o îngenunchere, Da-mi Doamne verbul cel de la facere, să trăiesc doar o singură dată înafara ființei umane să te pot cuprinde în nemărginire cu mintea mea cuibărită într-un somn adânc visând la frumusețea mâinilor Tale!


inoni:A trăi într-o minciună nu înseamnă a nu fi sincer cu tine, nu înseamnă a trăi într-o fabulă sau într-un basm, nu înseamnă fugă, izolare... ci doar o încurajare continuă a sufeltului, alimentându-i setea de „o să fie mai bine”, izvorâtă dintr-un optimism poate câteodată exagerat...



19 Martie



Dezamăgirea apare ca urmare a unui vis, dar asta nuz înseamnă a nu visa... doar ca în visul tău totul să depindă de tine căci altfel orice rază de soare care îți invadează basmul poate fi fatal...

inoni,
mesagerul îngerilor


maria: Întunericul împroașcă cu zborul lui mov, ispitiri de a mă preface în copac cu rădăcinile larg înfipte înaintea numelui Tău. Cerul acoperit de măreția liniștii depline îmi orbea memoria, necunoscându-mi nemele. Tu copilule, nemulțumit de toate, de azi într-o mișcare perpetuă să ucizi balarul Sf. Gheorghe pentru a curăți lumea de cuvinte!



20 Martie


Ne-au descoperit numele și le-au numărat pe silabe făcând mormânt din ele pe care apoi au clădit troițe la răscruce de drumuri, numle tău îmi țipă în urechea pământului, frângându-mă în două. Pentru ei nu eram decât pământ, iar mie nu-mi spunea nimic țipătul acela, doar cei îngenunchiați scăpărau din lumina albastră a ochilor boabe mari timide, un timp numai am crezut că ai plecat , de unde să știu că tu suflet al ploii ai crescut curcubeu?



inoni:În orice primăvară îți dorești un nou început, să fie mai bine, dar niciodată nu te gândești că acest nou poate să îți distrugă lumea ce ai creat de-a lungul unei ierni aspre...



21 Martie


Bărbat este incoerent prin definiție iar femeia nu face nimic să îl aducă pe un drum coerent, pentru că îi place să fie ea cea care conduce... chiar dacă doar aparent, astfel se simte importantă pentru cel ce va rămâne veșnic copil...

inoni,
mesagerul îngerilor


Maria: Pentru a câta oară ascult cântecul acesta? Timpul s-a înjumătățit pentru mine și sper să nu fie cel din urmă…


Va urma!



PS: încercăm să adunăm în acest balet de suflete sau de ploaie câteva gânduri trecute prin suflete, poate câteodată îmbătrânite, dar întotdeauna pregătite să nască iubire, să ofere și să bucure inimile celor dispuși să asculte... Este un dar la care vrem ca voi să participați, nu numai cu inima ci și cu sufletul, vrem să vă dăruiți puțin din el, să oferiți celorlați puțină lumină și astfel să vă dăruiți vouă bucuria de a simți.... * Noi * ne dorim să vă împărtășiți cu noi, să fim liberi să iubim, să dăruim și să trăim învăluiți în acea lumină albă a sincerității...