Maria Prochipiuc

După: [Moonchild] îmi scutură copaci pe pleoape trupul lor călcând pe urme pașii cu viața mea în cârcă pâlpâie abisul privirea fulgerată iar brațul tău petale de muguri să pocnească săruturi ale

cheamă-mă întru locașurile tale Doamne acolo unde păsările și-au făcut cuib zămislind alte vieți depărtează-mă de valea plângerii ca binecuvântare a mîinilor tale dăruiește-mi viață să mă pot

gândurile se petrec în fiecare noapte așa cum sufletul își caută singurătatea printre visele aproape visate poemele sufocate de frunzele putrezite nu-și mai găsesc cuvintele nu mai pot fi

,, Stă sufletu-mi lovit Să înțeleagă nu poate Acele reci cuvinte : Am terminat cu toate!\'\' Zilnic îți cheltui totul ca pe drumul pe care îl ai a face sa nu-ți lipseasca nimic. Corabia apare în

viața își agață în fiecare seară zdrențele de umbrele ce dispar spre carul mare nici suferința fizică nu mai dezamăgește ziua în fiecare noapte plec în căutarea ta îmi ascund regretul sub

apa rece ca gheața stinge focul ce mă încojoară zidurile se prăbușesc ca într-o goană înspre pământ moartea răscolește prin cenușă bântuind prin unghere o febră ciudată rătăcește la întâmplare

Mă destram în suflete fără cheie, mă aduc în povestea ta și a ta să mă despletești în fulguiri ușoare, să imi faci din trăiri amurguri și răsărituri, iar din acea rază firavă de soare ca o pasăre

actul întâi: în patul lui Procust ne-mbrațișăm o ploaie între noi si-un râu de așteptare o plută ce-o abate din drum un vânt în larg îndrăznesc să mă caut în mine cu privirea îmi cuprind

O ploaie de gânduri Străfulgeră-n mine E noaptea din noapte Sau cea de după?

Emoții! Mă îmbrac în culoarea ta preferată, mă apropii cu pași repezi spre locul unde șoaptele pădurii și susurul apei îmi mângâie auzul. E prima noastră întâlnire! A! Nu. Cred că a doua, sau

Asociația Studenților Francofoni Centrul Cultural Francez Lectoratul Francez Concurs de poezie în limba franceză pentru liceeni și studenți Condiții de participare: Concurenții trebuie să depună 3

Te-am dezmierdat ieri Cu lumina tainei neîmpărtășite. Te caut azi, În orizonturi incerte. Colțurile prismei sângerează Neînțelegând Cuvinte!

duhul tăcerii în candele de jertfă picură mângâieri ușoare tu trecător al inimii mele imi înalți căderea pe-o margine de stâncă amintiri îngropate în glasul izvorului cu palmele fac streașină

Lacrima raza de soare în clepsidra pleoapelor strivită hoinar Preludiu eu sunt stânca iar tu mângâierea apelor învolburate Iertare la ușa inimii ferecate sunt

Motto: Prezentul e doar astăzi! Iar mâinele, va fi un ieri. În clipa ce acum moare Făgăduiește-mi ... soare! Indiferent de valoarea pozitivă sau negativă, în ecuația vieții, clipa gândului se

Încerc o nouă variantă de-a învăța alfabetul. Mi se oprise ochiul asupra unui I și l-am început de aici; îl așezam să pot face cuvinte. Chiar de la început într-un crepuscul de lumină am descoperit

Într-un colț de cer Rădăcinile eternității Iși sapă secunda în taină. Iluzie clădită Pe-un strop de moarte! Culoarea vântului Trist Scrie silabele iubirii... Eu sunt, Tu ești ... a nu mai