departe

observ un vuiet mai potolit aici, și ultimul vers duce poemul în sus, îl urcă acolo unde, i-ar fi bine să rămînă, măcar pentru atît timp cît se poate.

Maria am intrat în pagina ta cu drag, bia

Cristina, nu sunt sigura daca stii cu adevarat ce este cu acel ,,departe,, important e faptul ca totusi mai exista cineva care ma citeste, iti multumesc pentru gand si da ramane doar >tacere si speranta!

Tăcute stelele lumineză cerul, precum amintirile gândul.Până la urmă ceea ce se află în trecut și ceea ce se va regăsi în viitor pot părea pentru alții aspecte mărunte comparativ cu ceea fiecare trăiește în sinea lui însuși pe linia destinului întru` durere sau bucurie.

:( Ama

Marilena,

ce frumos ai spus tu >>tăcute stele luminează cerul, precum amintirile gândul<< se spune că ce este trecut să rămînă doar trecut, dar când trecutul este veșnic prezent, lucrurile capătă altă dimensiune, oare destinul poate fi numit: durere și bucurie? Parcă sunt la început de drum și mă bucură popasul tău aici. Mulțumesc!