Poezie
Îmi ești
1 min lectură·
Mediu
să ne convertim emoțiile chiar dacă vom fi prigoniți
sălbăticia ca un dușman nevrednic
va înfige ura așteptării către noapte
din ghemul vieții fecioarele își țes cămăși de borangic
din când în când firele se încâlcesc în iadul lumii acesteia
cineva mai demult îmi spunea: viața e ca o ceapă degerată
anii trag cu coada ochiului câte o linie ba pe la colțul gurii ba printre sprâncene
te trezești cu sufletul devastat pe o mare în care nu știi să înoți
și cu un cap plin de idei din care nimeni nu mai vrea să ia
doar tu femeie ești ecoul tuturor durerilor mele
fericirea dezastru și echilibru lumii
doar tu femeie trăiești viețile noastre
te așezi între cuvinte le dai sensuri înțelesuri
îți schimbi chipul în fiecare poveste
doar tu femeie cu mîinile tale plămădești
istoria unui neam
tu femeie
în veselia florilor
deschizi intrarea paradisului
nu-ți trebuie o viață
eu
Notă: inspirat după http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13940858/_Pove%C5%9Fti_sferiforme
025426
0
alex