Jurnaljournal
Taină
...si ai venit scuturând floarea albă de cireș, pictată cu fulgii mari
2 min lectură·
Mediu
Emoții!
Mă îmbrac în culoarea ta preferată, mă apropii cu pași repezi spre locul unde șoaptele pădurii și susurul apei îmi mângâie auzul.
E prima noastră întâlnire! A! Nu. Cred că a doua, sau ultima, poate. Cerul însetat își picură floarea stelelor peste mine, așteptându-te în noapte. Ce s-a întâmplat? Am venit prea devreme, prea târziu poate! Dar cine știe! Ne-am dat întâlnire într-un răsărit. De lună... Și tocmai acum întârzii!
Lumina lunii îmi mângâie gândurile. Tu rătăcești aiurea și s-ar putea să nu mai găsești drumul înapoi. Nici nu pot gândi că nu vei veni. Curajul cu care am înfruntat teama, emoțiile necunoscutului nu a fost unul firesc, ci unul clădit în mine de puterea unui Ceva dincolo de mine ființa. Am învățat mereu să lupt pentru ce îmi doresc. Oare pentru ce merită să trăim sau să murim în această lume? M-am gândit de multe ori la acest lucru și cred că cel mai bun răspuns nu este altul decât iubirea. Pentru fericirea de a iubi și a fi iubit, merită să cunoști văzduhul speranței de a fi alături de cel drag sau abisul disperării de a fi departe de el.
Ești tu, oare, cel căutat prin vise și speranțe deșarte sau poate-i doar gândul meu tainic prins într-o îmbrățișare? Neliniștea din zori îmi spune că tu exiști, că nu întâmplător te visez și strâng amurgurile în brațe, iar curcubeul iubirii vibrează până și în labirintul nopții.
O tăcere solemnă domnea în cer și pe pământ, numai fâlfâitul sec al neliniștei respira în mijlocul nopții nemărginite; parcă ființa mea se împrăștiase, iar sufletul se îmbătase de atâtea vise sub umbre...
Sub razele lunii umbrele încearcă să contureze chipul tău venind către mine... noaptea așternuse covoare de frunze multicolore spre a-mi dezmierda tălpile în săruturi. Am sărutat cu tălpile frunzele aștenute în neștire și m-am bucurat...o parte din ele le-ai cules pentru foșnetul toamnei, ca din ele să ne facem rouă pentru gânduri curate... Vreau să le ascult cântul în nopți de neliniști și tăceri când vânturi vor bate...
064.474
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 340
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Taină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/jurnal/65654/tainaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dragă Sorin, primăvara e în noi, așa că...așteptăm să dea mugurii, poate cine știe...
0
Textul tau penduleaza intre da si nu , intre aici si altunde , intre tine si eu precum afara intre a fi sau a nu fi primavara .
0
Da Mircea,
știu că sufletele noastre sunt gemene, altfel nu am simți aceleași lucruri... și da ... e o pendulare intre... vine sau nu... si a venit!
Si da, e primăvară!
știu că sufletele noastre sunt gemene, altfel nu am simți aceleași lucruri... și da ... e o pendulare intre... vine sau nu... si a venit!
Si da, e primăvară!
0
\"Oare pentru ce merită să trăim sau să murim în această lume?\" si eu m-am gândit de foarte multe ori la acest lucru și asemeni tie \"cred că cel mai bun răspuns nu este altul decât – iubirea.\" Poate sunt prea romantica, dar e atat de minunat cand esti iubit si iubesti. In momentul in care oferi dragoste te simti nemaipomenit, implinit. Aceasta e doar o opinie de-a mea. Desigur, nu toti sunt si simt ca mine.
\"Ești tu, oare, cel căutat prin vise și speranțe deșarte sau poate doar gândul meu tainic prins într-o îmbrățișare?\" niciodata nu poti afla un raspuns daca nu ai curajul sa pasesti pe urmele ce te ispitesc. Nu e suficient sa-ti doresti ceva, mai trebuie si sa lupti pentru acel ceva. Mai degraba risti decat sa ai regrete mai tarziu. Stii vorba: \"Incercarea moarte nu are\".
Textul tau e o asteptare continua, o asteptare imbracata in emotie si mii de intrebari. Asa se inmpla de obicei la prima intalnire cu cel drag. Si cred ca fiecare dintre noi a trecut prin aceasta.
Am retinut: \"Ne-am dat întâlnire într-un răsărit de lună și-un apus de soare...\", \"Lumina lunii îmi mângâie gândurile. Tu rătăcești aiurea și s-ar putea să nu mai găsești drumul înapoi. Nici nu pot gândi că nu vei veni. Curajul cu care am înfruntat teama, emoțiile necunoscutului nu a fost unul firesc, ci unul clădit în mine de puterea unui Ceva dincolo de ființa mea. Am învățat mereu să lupt pentru ce îmi doresc.\", \"noaptea așternuse covoare de frunze multicolore spre a-mi dezmierda tălpile în săruturi.\"
Toate cele bune.
\"Ești tu, oare, cel căutat prin vise și speranțe deșarte sau poate doar gândul meu tainic prins într-o îmbrățișare?\" niciodata nu poti afla un raspuns daca nu ai curajul sa pasesti pe urmele ce te ispitesc. Nu e suficient sa-ti doresti ceva, mai trebuie si sa lupti pentru acel ceva. Mai degraba risti decat sa ai regrete mai tarziu. Stii vorba: \"Incercarea moarte nu are\".
Textul tau e o asteptare continua, o asteptare imbracata in emotie si mii de intrebari. Asa se inmpla de obicei la prima intalnire cu cel drag. Si cred ca fiecare dintre noi a trecut prin aceasta.
Am retinut: \"Ne-am dat întâlnire într-un răsărit de lună și-un apus de soare...\", \"Lumina lunii îmi mângâie gândurile. Tu rătăcești aiurea și s-ar putea să nu mai găsești drumul înapoi. Nici nu pot gândi că nu vei veni. Curajul cu care am înfruntat teama, emoțiile necunoscutului nu a fost unul firesc, ci unul clădit în mine de puterea unui Ceva dincolo de ființa mea. Am învățat mereu să lupt pentru ce îmi doresc.\", \"noaptea așternuse covoare de frunze multicolore spre a-mi dezmierda tălpile în săruturi.\"
Toate cele bune.
0
Cuvintele tale mi-au mângâiat întotdeauna sufletul, ai venit la mine în momentele când mă credeam uitată, atunci când căutam răspunsuri la neliniștea mea, ți-am simțit îmbățișarea tainică a cuvintelor și-ți răspund: ești o părticică din inima mea!
0

Ce mai zici tu, draga prietena?
sorin